Jurnal: O primăvară înfloritoare

diary.JPG

Am „chiulit” timp de o săptămână de pe blog, dar am impresia că a trecut mult, mult mai mult timp. E greu să stau de-o parte, dar e și mai greu să recunosc că am nevoie de puțin mai mult repaus. Nu, nu e un anunț că mă retrag, nu pun pauză blogului, doar că de-a lungul lunii martie, articolele mele vor fi mai puțin predictibile. Am de gând să scriu în continuare măcar săptămânal, dar nu știu exact în ce zile :)

E greu să recunoști că nu mai poți, că ai nevoie de altceva, că e momentul să te concentrezi pe tine și pe nevoile tale. În plus, pentru mine a fost și mai greu să las oamenii din viața mea să mă ajute, să recunosc că am nevoie să mă opresc și să-i las să preia din greutăți pentru mine. Din fericire, am reușit și acum viața mea e pe cale să schimbe. Mai durează o lună până când lucrurile se vor așeza și aștept cu nerăbdare perioada de după, dar luna asta va fi încă plină de stres și de nervi și de furie. Apoi o să mă pot opri și o să mă pot concentra cum îmi doresc pe lucrurile importante pentru mine. Cum ar fi acest blog.

Cumva, mă bucur că am reușit să scriu azi, pentru că e 1 martie, adică sărbătoarea mea preferată. Iubesc mărțișorul și tot ce simbolizează și sper să reușesc și eu să înfloresc o dată cu natura. Și vă doresc același lucru și vouă: vă doresc să deveniți cele mai bune versiuni ale voastre, să învățați să vă iubiți și să vă respectați, să descoperiți ce vă doriți cu adevărat și să aveți resursele să vă urmați visurile. Și să nu uitați să fiți recunoscători pentru lucrurile mici. O floare. Un tril de mierlă. Un apus superb. O carte bună. Lucrurile acelea care ne amintesc cât de frumoasă e lumea atunci când ne amintim să deschidem ochii și s-o privim.

PS: articolul despre care vorbeam pe facebook îl puteți citi aici. În cadrul său vorbesc despre prima mea sesiune, care a fost mai dură decât mă așteptam, dar la finalul căreia am avut cea mai relaxantă și bine-meritată vacanță :)