Un an de bullet journal

Anul trecut pe vremea aceasta vă povesteam că am început recent un bullet journal. Am continuat să-l folosesc de-a lungul lui 2018, făcând lunar modificări mai mari sau mai mici ale structurii sale, renunțând la anumite rubrici și adăugând altele. După un an, jurnalul meu nu e nici „instagramabil”, nici foarte colorat, nici prea inspirațional. Este în continuare simplu și funcțional, rapid de făcut și foarte util.

În plus, eu țin un jurnal personal încă din 2003 și deseori exercițiul acesta de a scrie m-a ajutat incredibil de mult să fac față lucrurilor stresante sau triste din viața mea, dar și să le consemnez pe cele minunate. Așa că vreau să vă povestesc despre jurnalul meu pentru a vă motiva să încercați și voi. Chiar cred că o să vă fie de folos și acum, dar și peste ani, când veți fi recunoscători că aveți păstrate undeva mult mai multe amintiri decât ar putea memoria voastră să țină (eu tocmai mi-am recitit jurnalele din școală și uitasem atât de multe chestii… a fost fain să le regăsesc scrise în zeci de caiete).

Apropo de caiete, există zeci de agende gândite special pentru bullet journaling. Puteți începe cu un simplu caiet rămas din vremea școlii sau puteți încerca orice altă variantă. Rămânând la ideea de simplitate, eu am scris multă vreme pe caiete de matematică. Acum, însă, folosesc agende cu foaie velină. Cea din fotografie e din Lidl, a costat vreo 10 lei. Cea de anul trecut mi-a ajuns întregul an, deci investiția e foarte mică.

Pe lângă agendă, mai am un set de pixuri, creioane și markere colorate și câteva washi tapes (un fel de scoth de hârtie, deseori colorat sau cu model). Le-am luat de-a lungul timpului, pe majoritatea nu le folosesc și nu sunt deloc necesare. Un pix de un leu de la magazinul din colț e tot ce ai nevoie. Dar ca idee, în septembrie când începe școala e plin de oferte la papetărie.

Revenind la jurnal și la rubricile sale, primul lucru la care am renunțat a fost partea de bullet (ironic, nu?). Această secțiune presupunea să am un spațiu zilnic în care să-mi notez obiectivele acelei zile. În schimb, am o secțiune lunară de vreo jumătate de pagină cu un To-do List, unde trec maximum 5 lucruri, deci chiar nu aveam nevoie de un spațiu zilnic. Totuși, în școală cred că mi-ar fi fost util să-mi scriu zi de zi temele pe care le am și testele sau examenele pentru care trebuie să învăț.

bullet-journal-trackers.jpg

Însă partea mea preferată a jurnalului este cea de ritualuri. Sunt câteva lucruri pe care mi-am propus să le fac zilnic, cum ar fi să dorm măcar 7 ore sau să merg pe jos un anumit număr de pași. Nu o fac zilnic, nici măcar pe una dintre ele, dar sistemul acesta de tracking m-a ajutat să-mi schimb mentalitatea. Înainte, aveam impresia că o dată ce am început un nou obicei, trebuie să mă țin cu dinții de el. Dacă mi se întâmpla cumva să ratez o zi, însemna că am pierdut tot progresul și trebuia să o iau de la capăt, cu tot efortul de voință necesar pentru a începe un ritual zilnic nou.

În schimb, notând momentele în care reușesc să fac un anumit lucru, nu mă mai sperie atât de mult zilele în care nu mi-a ieșit și nu mai am nevoie de să „reîncep”. Și toate aceste ritualuri îmi fac foarte bine, mă ajută ca și în zilele în care n-am chef nici măcar să mă dau jos din pat, să păstrez totuși câteva obiceiuri sănătoase. Chiar dacă singurul pe care îl bifez în acea zi e somnul, e o mică victorie care îmi dă o stare de bine.

(Foaia cu ritualuri din jurnalul meu e lipită deasupra pentru că inițial o desenasem diferit și nu prea mi-a plăcut, așa că am revenit la stilul pe care l-am mai folosit și anul trecut cu succes)

bullet-journal-blog-tracker.jpg

De asemenea, am și o secțiune dedicată blogului. La modul ideal, ar trebui să notez la începutul lunii titlurile articolelor pe care le voi scrie, ca să am un plan dinainte făcut. Momentan, însă, doar am spațiu pentru două postări pe săptămână, spațiu pe care îl umplu pe măsură ce public articole noi. E util pentru că mă motivează să scriu într-un ritm relativ constant. La fel cum mă motivează să văd statisticile crescând. Vă recomand să încercați și voi, dar dacă vă simțiți prea presați să scrieți ceva, orice, doar ca să umpleți spațiul, atunci s-ar putea să nu vă ajute. Din fericire, eu prefer să las un gol decât să scriu de dragul de a o face, așa că pe mine mă ajută, nu mă stresează suplimentar. Aici depinde de persoană :)

Nu în ultimul rând, am renunțat la ideea mea de a scrie zilnic jumătate de pagină încă din martie, când au trecut vreo două săptămâni în care nu notasem niciun rând. În schimb, am două pagini de Gratitude log, unde pot scrie zilnic o propoziție despre ceva fain din ziua respectivă. Apoi, am la dispoziție oricâte pagini vreau ca să scriu atunci când am nevoie. Și la secțiunea ritualuri am un tracker care mă motivează să scriu săptămânal. Așa, mă pot descărca atunci când simt nevoia, dar pot și ține cumva evidența lucrurilor trăite, pe care să mi le amintesc mai târziu.

În concluzie, după un an întreg de ținut evidența anumitor obiceiuri, pot spune că stilul meu de viață e mai aproape de cel dorit. N-aș fi ghicit niciodată cât de mult mă va ajuta un lucru atât de simplu cum ar fi notatul pe o foaie al progresului zilnic. În schimb, despre puterea scrisului știam. De asta mă bucur că am găsit o nouă formă sub care să-mi pot nota gândurile și nu am suficiente cuvinte ca să vă provoc să faceți același lucru. E o anumită relaxare care vine o dată cu scrisul. Ritmicitatea mișcărilor mâinii sau sunetul tastelor e ceva care mă ajută să mă relaxez indiferent cât de rea a fost ziua mea. În plus, din perspectiva de cititor, știu ce mare putere au cuvintele. Deseori, atunci când vreau să scriu ce simt, mă oblig să caut cuvintele care să descrie cel mai bine trăirile mele. Și acest exercițiu de a da un nume unei stări e foarte benefic, pentru că o dată ce identifici un sentiment, știi cum să-l gestionezi mult mai bine.

Revenind la jurnalul meu, nu e cel mai colorat sau bun de arătat în poze. Dar e rapid de făcut (de la 90 de minute, cât dura desenarea tuturor rubricilor lunare anul trecut, am ajuns la doar jumătate de oră, simplificând anumite lucruri și renunțând la linierea spațiilor zilnice pentru scris). Și chiar așa simplu cum e, e plăcut să mă joc cu culorile și cu rubricile (folosesc câte o culoare diferită în fiecare lună) și e un exercițiu creativ numai bun, chiar dacă e foarte minimalist.

Voi aveți un bullet journal? Dacă da, cum v-a ajutat? Dacă nu, vă tentează ideea?