Clubul de lectură Nemira: IT de Stephen King

Sunt o persoană pentru care frica e un partener constant. Deseori mă surprind gândindu-mă la cele mai rele scenarii posibile și încercând să găsesc strategii de a le face față. Majoritatea situațiilor pe care mi le imaginez sunt extrem de improbabile sau de-a dreptul ridicole, așa că deseori îmi consum neuronii degeaba, dar fac asta pentru că urăsc să mă simt neputincioasă. Așa am ajuns să-mi fie mereu teamă de necunoscut.

Prin urmare, m-am ferit foarte mult timp de romanele lui Stephen King, unde știam că întunericul ascunde monștri și că imposibilul devine realitate. Totuși, pentru că mi-am trăit toată viața fiindu-mi frică de orice ungher întunecat, am învățat de-a lungul timpului că lucrurile care mă fac fericită se află deseori imediat dincolo de frică. Așa că atunci când IT a fost aleasă pentru a fi discutată la clubul de lectură Nemira, am decis că e momentul să-mi înfrunt temerile și s-o citesc. Și am descoperit un autor înfricoșător de bun :)

Povestea:

Fiind vorba de un titlu foarte popular, care a apărut cu mult timp în urmă și a fost ecranizată de câteva ori, m-am gândit că poate nu e necesar s-o rezum. Dar dacă sunteți ca mine și evitați romanele „de groază”, atunci s-ar putea să știți că IT e „cartea aia cu clovnul și baloanele roșii” și cam atât. Citind-o, însă, am descoperit că e mult mai mult decât o carte cu un clovn.

Romanul spune povestea unui grup de copii din Derry, un loc în care canalele ascund o entitate întunecată care își face simțită prezența la fiecare 27 de ani și aduce cu ea un val de morți inexplicabile și de violențe gratuite. Cei șapte tineri sunt primii care au îndrăznit să înfrunte creatura. Mânați parcă de o forță mai presus de ei și înarmați doar cu credința de nestrămutat pe care doar copiii o dețin, gașca a reușit să se lupte cu Monstrul și să-l învingă.

Totuși, e posibil ca Răul să fi supraviețuit și să revină, așa că tinerii jură că se vor întoarce peste un sfert de secol, dacă morțile inexplicabile vor reîncepe. Dar ce șanse au ei acum, când au îmbătrânit și au uitat cum e să fii copil și să crezi în bine?

Părerea mea:

Bineînțeles, IT a fost o carte care s-a jucat cu nervii mei. Mai ales în timp ce citeam prima jumătate de roman, am avut multe momente când a trebuit să mă opresc. Pur și simplu nu puteam citi încă un episod traumatizant. Stilul lui Stephen King este foarte senzorial, foarte captivant, așa că simți că ești acolo, că ți se întâmplă ție toate acele lucruri. E o senzație de care e greu să scapi chiar și după ce ai închis cartea.

Dar IT e mult mai mult decât un roman care își propune să-ți dea coșmaruri. Da, e greu de citit, mai ales dacă ți-e teamă de necunoscut. Da, n-o să mai privești clovnii sau baloanele roșii ca înainte. Nici canalizările sau păianjenii. Dar dincolo de asta, este o carte despre prietenie și credință, despre forța care există în unitate și despre lucrurile pe care le pierdem atunci când „creștem mari”.

Ba mai mult, e o carte foarte luminoasă. Toate situațiile îngrozitoare sunt contrabalansate de momente frumoase, în care gașca de amici descoperă că nu sunt singuri pe lume, deși au fost respinși și chiar atacați de restul colegilor de clasă. Atmosfera romanului e foarte bine construită, sunt destule pauze de la orori. În plus, toate aceste momente de respiro o să te ducă cu gândul la propria copilărie. Chiar dacă n-ai crescut într-un orășel de provincie, aventurile copiilor sigur o să-ți trezească niște amintiri din lungile vacanțe de vară.

Personajele sunt foarte simpatice, foarte ușor de îndrăgit. Cel puțin cele pozitive, care sunt în mod clar evidențiate ca fiind de partea binelui. Cele negative sunt la rândul lor foarte negre, fără calități salvatoare. Și nu mă refer doar la Monstru, ci și la oamenii care îi fac, fără să știe, jocurile. Și deși prefer să citesc despre persoane cu mai multe nuanțe ale personalității, în acest roman funcționează foarte bine delimitarea lor strictă în bune și rele. Pentru că atunci când te confrunți cu o entitate supranaturală imprevizibilă, nu vrei să stai să te mai întrebi dacă nu cumva unul din oameni va trăda cauza celor buni.

Pe scurt, mă bucur mult că am citit romanul. N-o să pot face astfel de experimente prea des, a fost cam mult horror pentru mine, dar am descoperit o poveste extraordinară dincolo de momentele de groază, o poveste pe care aș fi putut-o rata dacă nu-mi învingeam frica. Până la urmă, e vorba de mult mai mult decât de un monstru înfricoșător, sunt lecții de viață care te pun pe gânduri. Și iubesc cărțile care mă împing spre introspecție.

Alte păreri:

Am discutat la clubul de lectură cu oameni care citiseră Stephen King mult mai mult decât mine și a fost plăcut să-i ascult povestind despre temele pe care el le abordează deseori, despre faptul că toate romanele se petrec în același univers interconectat și despre personajul scriitor care apare în toate cărțile sale. E fascinant să auzi oameni discutând cu pasiune despre poveștile care i-au impresionat.

Am vorbit și despre faptul că Stephen King, în ciuda celebrității sale, e un autor foarte subestimat. Lumea îl percepe ca pe un scriitor de horror și atât, considerând că romanele lui sunt destul de superficiale. Și eu aveam impresia asta, dar am descoperit o carte care m-a pus pe gânduri. Iar una dintre participante a menționat că pentru ea, romanele lui King sunt terapie, sunt povești la care se întoarce atunci când are nevoie să-și amintească lucrurile importante din viață.

Deși a fost una din întâlnirile în care am căzut de acord că am citit o carte bună, tot au existat păreri contradictorii: unora le-a plăcut existența celor două planuri temporale: cel plasat în copilăria personajelor și celălalt, care se petrece 27 de ani mai târziu. Însă alții ar fi preferat să ni se povestească doar despre acțiunile din tinerețea celor șapte. De asemenea, pentru unii a funcționat deznodământul, pe când alții nu au fost convinși de plauzibilitatea lui. Și, bineînțeles, fiecare a considerat diferite elemente ca fiind înfricoșătoare: fie cele paranormale, fie cele profund umane.

Așadar, dacă vă plac romanele despre prietenie, credință, curaj și copilărie, presărate cu puțin supranatural și cu o doză serioasă de horror, vă recomand IT. Dacă l-ați citit deja, sunt curioasă care a fost elementul care v-a plăcut cel mai mult?

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Nemira sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.