#3cărți importante pentru mine

3carti.jpg

La fel cum doi oameni nu citesc, de fapt, aceeași carte, nu cred nici că doi oameni pot considera importante aceleași titluri. Mai ales că există extrem de multe perspective din care poți aborda ideea de „lectură importantă”: pentru unii poate fi importantă o carte care le-a provocat sentimente puternice, alții aleg să numească importantă o carte scrisă folosind un stil deosebit, pentru alții cărțile importante sunt cele care au protagoniști exemplari.

Recent, Andreea Chiuaru a povestit pe blogul ei despre 10 cărți importante pentru ea, alegând acele titluri care i-au oferit lecții. Ceea ce m-a pus și pe mine pe gânduri, așa că am decis să vă spun și eu care sunt cele #3cărți pe care le consider importante pentru mine.

Nu am ales titlurile mele preferate, nici cărțile care m-au impresionat în ultimii ani, ci am vrut să merg la rădăcinile mele de cititor, la titlurile care m-au ajutat să iubesc lectura. Care sunt mult mai multe de trei, dar am decis să vorbesc despre acele cărți care m-au ajutat să-mi formez un sistem de valori și de convingeri, cărți care m-au făcut cea care sunt astăzi.

Calea crucii și a dragonului de George RR Martin

Acesta nu e un roman, ci o nuvelă (care deschide volumul Regii Nisipurilor), dar sintetizează perfect ceea ce cred eu despre religie. Povestea este plasată într-un viitor în care omenirea s-a extins prin întreaga galaxie. Protagonistul este un Inchizitor trimis de Biserică pe o planetă unde înflorește o erezie care pretinde că Iisus a fost un îmblânzitor de dragoni până când aceștia au fost uciși de Iuda, care s-a căit ulterior, devenind cel mai devotat apostol.

Totuși, Inchizitorul descoperă cu stupoare că liderul religios al respectivei secte nu este o persoană care crede orbește în ceea ce predică. Mai mult, respectivul lider e perfect conștient că a creat o minciună... pentru că acesta este scopul lui. El face parte dintr-o comunitate de Mincinoși a căror misiune este să creeze religii cât mai atractive, adaptate populației de pe fiecare planetă populată. Nu, nu o fac pentru bani sau pentru a manipula mai ușor masele. Ci pentru că oamenii nu pot înfrunta ideea că după moarte nu mai e nimic, așa că au nevoie de un scut împotriva acestui adevăr. Și acel scut este credința, dar nu orice religie se potrivește oricui. De aceea, populația e mult mai fericită pe planetele unde Mincinoșii au creat religii noi.

Povestea se concentrează pe degradarea spirituală a Inchizitorului, dar eu am rămas de pe urma ei cu ideile despre scopul credinței. Mi s-a părut fascinantă această perspectivă, m-a intrigat faptul că religia ar fi apărarea noastră împotriva convingerii că nimic nu are rost, că existența noastră e doar o întâmplare, fără vreun scop anume. La vremea când am citit cartea, încercam să înțeleg rolul creștinismului în viața oamenilor și mă deruta senzația mea că practicile creștine nu se mai potrivesc vieții moderne... În această poveste mi-am găsit clarificările și răspunsurile. De aceea, pentru mine, e una dintre cele mai importante lucruri pe care le-am citit.

Notă: nu vreau să se înțeleagă că am o problemă cu religia, fie ea creștină sau de orice alt fel. Nu mi se pare nimic greșit sau învechit în a avea credințe personale de orice fel, și eu le am pe ale mele. Tocmai asta mi-a plăcut la povestea lui Martin, faptul că explică într-un mod foarte fain nevoia oamenilor de a-și găsi credințe potrivite propriei persoane.

2001: Odiseea spațială de Arthur C. Clarke

Iubesc multe lucruri la acest roman, dar cel mai mult și mai mult îmi place începutul, care are loc în preistorie. Ipoteza autorului este că primatele au devenit oameni în momentul în care au căpătat imaginație. Bineînțeles, lucrurile se petrec mult mai interesant și mai complex de-atât, dar eu asta am sintetizat din primele capitole ale cărții.

Și, din nou, am găsit în această idee exact răspunsul la întrebarea care mă sâcâia în perioada când am citit cartea: de ce suntem noi, oamenii, altfel față de orice alte ființe de pe planetă? Ideea că diferențiatorul ar fi imaginația mi s-a părut nu numai superbă, dar și foarte potrivită cu felul în care vedeam (și văd) eu lumea. Adică, până la urmă, capacitatea noastră de a proiecta scenarii despre viitor e primul pas către evoluție, către schimbarea în mai bine. 

Asta ne-a scos din peșteră atunci și asta ne ajută să creăm astăzi unelte extrem de sofisticate, dar și artă. De aceea, de când am citit această carte, am făcut un scop din a-mi antrena și dezvolta acest „mușchi” al imaginației. Și am ales s-o fac citind, testând astfel granițele imaginației oamenilor și depășindu-le cu ajutorul celor care și-au imaginat lumi și întâmplări fantastice.

Seria Roboții de Isaac Asimov

Ați văzut vreodată un film în care roboții se revoltă împotriva oamenilor? Terminator sau Matrix sunt două exemple foarte populare. Și, cumva, ideea asta că tehnologia se va întoarce împotriva noastră e destul de întâlnită prin diverse medii culturale. Eu m-am tot lovit de ea până când l-am descoperit pe Asimov.

Ideile lui despre cum roboții ne pot ajuta cu adevărat, fără să se revolte, fără cruzime și resentimente s-au mulat foarte frumos pe convingerile mele că tehnologia nu e o problemă în sine. La fel cum un cuțit poate fi o unealtă sau o armă, în funcție de cel care-l mânuiește, la fel și tehnologia e periculoasă doar în mâinile nepotrivite. Eu personal cred că tehnologia ne va salva de noi înșine, dar nu decimând umanitatea, ci ajutând-o. Să citesc despre un viitor în care acest lucru chiar se întâmplă, în care roboții chiar ne ajută a fost unul din micii pași care m-au dus pe drumul spre programare și IT. Și, desigur, pe drumul spre o cititoare care adoră literatura SF.

Așadar, acestea au fost, pentru mine, #3cărți importante, care m-au ajutat să-mi formez mai clar ideile despre scopul credinței, esența umanității și rolul tehnologiei. Tu ce cărți consideri că sunt importante pentru tine?