Recenzie: Sinuciderea ielelor

Când eram mică, aveam niște cărți de povești în format de buzunar, cu câte 4-5 basme fiecare. Nu aveam prea multe acasă, cred că doar în jur de zece. Dar existau la biblioteca școlii volume din aceeași colecție, așa că aveam de unde să mă „aprovizionez”. Totuși, nu basmele m-au transformat în cititoarea avidă de astăzi. În cele din urmă, m-am oprit din a le mai citi, deși nu terminasem nici pe departe colecția școlii. Pur și simplu au început să mi se pară la fel, am început să pot intui de la primele rânduri ce se va întâmpla. Și nu-mi plăcea să nu pot fi surprinsă.

Poveștile:

Citind volumul Anei, am redescoperit plăcerea de a citi basme pentru că textele din Sinuciderea ielelor nu sunt despre prințesa neajutorată și prințul care o salvează, nici despre eroul subestimat care învinge prin bunătate și compasiune. În această carte, personajele nu-și acceptă pur și simplu destinul scris de atâtea ori în atâtea basme, ci îl iau în propriile mâini și abia apoi decid dacă și-l doresc sau nu. E o carte cu povești despre alegeri, despre diferența dintre acceptare și resemnare.

Părerea mea:

Aș putea începe să vorbesc despre fiecare text în parte, dar prefer să vă las să le descoperiți și să vă spun cum e întregul. În primul rând, e o carte ușor de citit. Dar nu mă refer la clișeicul „n-am putut-o lăsa din mână, se citește așa repede”. Nu. Întregul volum îți dă un sentiment de familiaritate, chiar dacă prima povestire e despre sirene și chiar dacă ielele nu sunt o legendă strict românească. Sunt teme și motive pe care le recunoști ușor, fac parte din mitologia ta, așa că e ușor să-ți cobori barierele și să lași poveștile să te învăluie, să le dai frâu liber să ți se plimbe prin minte. E ușor să citești.

Și, totodată, e periculos. Pentru că sunt povești care vorbesc despre lucruri dure, ascuțite, despre alegeri grele și despre decizii riscante, despre strâns din dinți și neprivit înapoi sau despre luptat cu toate puterile pentru a te întoarce. E despre a risca tot viitorul pentru acum și despre a risca acum pentru viitorul pe care ți-l dorești. E o carte care te face să te întrebi dacă ești unde ți-ai dorit să fii sau dacă ai lăsat să ajungi ceva ce nu mai recunoști. Și deși te face să privești adânc în tine, în locuri unde poate nu ai vrea să vezi, cumva îți dă și forța necesară să înfrunți ce ai ascuns acolo. Sau măcar curajul de a accepta că poți privi în cotloanele ființei tale. Și că îți poți scrie povestea pe care ți-ai dorit-o când erai mic și totul era posibil.

Nu e un volum perfect. Sunt cel puțin două povestiri care cred că ar fi trebuit incluse în alte volume, nu aici, deși Ana a povestit pe la lansări și prin interviuri de ce cuprinsul e acesta și nu altul. Sunt și povestiri care n-au un final fericit sau măcar unul clar, ci doar o insinuare a ceea ce ar putea urma. Sunt aspecte ale acestei cărți care poate n-o să vă placă. Dar, cumva, nu cred că e o carte care trebuie să vă placă. Sinuciderea ielelor e genul acela de volum care trebuie doar să vă facă să simțiți. „Ceva, orice, chiar și ceva groaznic”.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Herg Benet sau din librării online precum Libris.