Recenzie: Puterea

Cartea asta a fost ca un duș scoțian: are fragmente foarte calde și frumoase, în care Puterea pare să schimbe lumea în bine și fragmente care îți dau fiori reci pe spate, pentru că aceeași lume pare să se ducă de râpă. Întregul, însă, este un roman pur și simplu extraordinar, genul acela de carte pe care ți-ai dori s-o citească fiecare om.

Povestea:

Pe întreg Pământul, fără vreun motiv aparent, fetele încep să poată folosi o Putere nouă, inexplicabilă: au capacitatea de a genera și manipula electricitate. De la un șoc mic și plăcut până la un curent ucigaș, de la un spasm muscular la un creier prăjit, ele au Puterea de a face ceea ce vor. Inclusiv să „trezească” această abilitate în alte femei, indiferent de vârstă, deși există și cazuri rare de tinere care nu pot folosi Puterea. La fel cum există cazuri rare de bărbați care o pot folosi.

În ciuda încercărilor de a reveni la situația anterioară, lumea tocmai a trecut printr-o majoră răsturnare a forțelor care nu poate fi anulată. Cum afectează asta omenirea? Ce fac femeile care descoperă că nu mai pot fi supuse? Cum se adaptează bărbații unei lumi în care pot fi oricând reduși la tăcere? Răspunsurile pe care le oferă acest roman o să vă surprindă.

Părerea mea:

Primele manifestări ale Puterii apar la fete puse în situații limită: abuzuri, violuri, violențe. Așa începe această carte, cu o parte din personaje trecând prin lucruri inimaginabile. Comise de bărbați. O vreme, am avut senzația că acțiunea se continuă în aceeași idee: femeile care folosesc Puterea sunt victime, iar bărbații sunt agresorii, așa că ele trebuie să se apere cumva. Prin urmare, inițial am crezut că citesc o carte scrisă de o persoană ultra-feministă. Și deși premiza mi se părea interesantă, mă deranja senzația asta că bărbații sunt demonizați.

Însă, pe nesimțite, toată această forță revoluționară și toată această senzația de eliberare se transformă în ceva grotesc. Victimele devin încet-încet agresori, iar alte persoane nevinovate sunt transformate în victime. Secolele de nedreptate devin justificări, iar oameni nevinovați sunt prinși la mijloc.

Mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut premiza ei și modul cum ideea de bază e transformată într-un roman fascinant și memorabil. Dar cel mai mult m-a impresionat modul cum e „ambalată” povestea: la 5000 de ani după apariția Puterii, un istoric (bărbat) n-a avut mare succes cu cărțile sale științifice, așa că îi trimite editoarei sale ciorna acestui roman, în care încearcă să-și transforme ipotezele într-o poveste cu priză la public. Sunt foarte puține bucățile din acest viitor (câteva pagini la început și la final), dar sunt suficiente ca să vedem câteva clipe cum ar arăta o societate condusă de femei. Și e exact la fel cu a noastră. Ceea ce mi-a plăcut și m-a întristat și mi s-a părut o concluzie perfectă a unui roman excelent.

Puterea, în sine, e ceva fascinant și care te va pune pe gânduri. E ceva ce poate fi folosit în atât de multe feluri, după cum ni se demonstrează iar și iar. E mai mult decât un instrument de apărare, e o schimbare fundamentală... și totuși, omenirea dezamăgește din nou. De-a lungul a generații, femeia a fost mereu considerată cea blândă, care îngrijește casa și familia, în timp ce bărbatul era apărătorul, războinicul, vânătorul. Dar pune o armă în mâinile unei femei, dă-i Puterea, și vei descoperi aceleași înclinații spre violență. Pentru că putem. Pentru că e îmbătător simplul gând că poți transforma ființa din fața ta în cenușă. Suntem la fel. La fel de răi, de agresivi, de pricepuți la a cauza durere.

Vă recomand cartea. Punct. Chiar nu mi se pare că e o carte nișată, care să se potrivească doar unui anumit public (cu mențiunea că poate fi destul de violentă pe alocuri, sunt câteva scene foarte dure de-a lungul cărții. Dar nu e absolut niciun fragment de violență inutilă sau gratuită). E un roman care merită citit de oricine pentru că e o poveste din care avem cu toții de învățat.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Storia Books sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.