Blogosfera SF&F: Oameni și Zei de Rodica Bretin

După cum scriam și pe Goodreads, Oameni și zei mi-a plăcut neașteptat de mult. Personajele nu m-au impresionat, povestea mi s-a părut o îmbinare de clișee și stilul în care sunt scrise gândurile a două personaje e atât de asemănător că uneori le confundam. Și totuși, cumva, romanul mi-a trezit și menținut interesul, m-a făcut să vreau să aflu ce se întâmplă mai departe.

Povestea:

Cu secole înainte de apariția oamenilor, atlanții și viracocha au luptat împreună împotriva karghanilor, ființe rele cu un singur scop: să ucidă tot ce le iese în cale. De aceea, deși nu erau prietene, cele două popoare au decis să se alieze, realizând că altfel nu au nicio șansă de supraviețuire. Și în ciuda faptului că împreună au câștigat războiul, atlanții și viracocha au decis să-și arate mărinimia și nu au ucis toți karghanii, crezând că astfel nu se coboară la nivelul lor.

Însă în timp ce oamenii se ridicau în două picioare, descopereau focul, motoarele cu aburi și creau civilizația de azi, karghanii s-au ascuns printre ei, adaptându-se fără să-și uite scopul: să tortureze și să ucidă. Acum, un karghan începe să-și facă simțită influența în Canada. Dar Kayla nu știe nimic din această istorie, ci crede că puterile ei telekinetice sunt doar o anomalie și că ea e un om normal. Însă viața ei se va schimba atunci când va începe să înțeleagă că istoria atlanților e și istoria ei și că puterile ei speciale o fac o țintă foarte atractivă, în timp ce lipsa ei de cunoștințe o transformă într-un pion în mâinile propriilor rude.

Părerea mea:

După cum spuneam, personajele nu prea m-au convins. Atlanții și viracocha - numiți și Cei vechi sau protectorii - sunt, teoretic, niște ființe care au trăit secole, care au acumulat mai multă experiență decât am putea un om să-și imagineze. Totuși, mi-au lăsat impresia unor tineri adulți aroganți, care au putere și libertatea de a face orice vor, dar sunt prea lipsiți de experiență pentru a folosi această putere așa cum ar trebui. De asemenea, puterile lor supraumane au fost strict de dragul nevoilor acțiunii, funcționând doar când era util și putând fi neutralizate cu praf magic atunci când era nevoie să nu le aibă.

Cumva, cel mai ok personaj mi s-a părut karghanul, dar cred că e doar pentru că n-a apărut prea mult de-a lungul poveștii. E pur și simplu un om de afaceri corupt, care își extinde dominația financiară în Canada. N-am înțeles cum anume luptau Cei vechi împotriva lui, când tot ce fac de-a lungul cărții e s-o ajute pe Kayla, dar acesta e doar primul volum al unei serii, poate va avea loc în următoarele volume lupta pentru viitorul planetei promisă pe coperta a 4-a.

Altfel, povestea e simpatică. Dacă n-ar fi niște scene de tortură destul de grafice spre final, ar fi un Young Adult perfect: avem protagonista-specială-care-nu-știe-ce-specială-e, avem gașca-de-prieteni-speciali-care-apără-lumea, avem inamicul-baubau-care-e-răul-întruchipat, plus un fundal de istoria-nu-e-cum-o-știm-mega-conspirație-oau. Din păcate, scenele acelea de tortură nu prea îmi dau voie să recomand cartea pentru un public tânăr, deși pe mine momentele respective nu m-au afectat emoțional prea tare. Pur și simplu felul cum le povestea Kayla nu m-a convins și oricum era clar că urmează să fie salvată.

Ceea ce mi-a plăcut, însă, la roman, e vocea naratoarei. În fine, teoretic e vocea naratoarelor, pentru că pe lângă Kayla, acțiunea e relatată uneori și de Lorena, o urmașă a atlanților. Însă gândurile celor două sună la fel. Totuși, sună bine, e un flux al gândirii care mi s-a părut scris interesant. Poate, pe alocuri erau cam multe întrebări retorice, dar mi-a plăcut.

Și acțiunea e cumva catchy. Chiar dacă nu e tocmai originală și nemaivăzută, curge bine. Nu prea poți intui ce se va întâmpla mai departe pentru că multe lucruri depind de puterile Celor vechi, care nu merg tot timpul, dar și de modul cum conlucrează ei. Dar oricum, comparativ cu alte minuni citite anul acesta la Blogosferă, e o carte cu cap și coadă, cu mijloc și sens. Nu e foarte profundă sau serioasă, nu te face să-ți pui întrebări existențiale, dar e entertaining.

Așadar, dacă vă doriți o carte cam ca o bandă desenată cu super-eroi, o să vă placă Oameni și zei. De fapt, chiar cred că e un roman care s-ar preta foarte bine la a fi transformat în bandă desenată, sunt destule scene care ar arăta bine între chenare albe.

blogosfera sf&f.png

Notă: Articolul face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vrei să citești și alte impresii despre Oameni și zei, le găsești pe blogurile:

În august vom scrie despre Arlequine de George Cornilă. Dacă ești blogger și vrei să ni te alături, te așteptăm în grupul de facebook unde ne organizăm: Blogosfera SF&F.