SF-ul nu e genul tău? Încearcă aceste 5 cărți

Scriu despre romane science fiction de vreo cinci ani, timp în care am stat de vorbă cu o serie de cititori care nu agreau acest gen. Am întâlnit toate tipurile de prejudecăți, de la cele care spun că partea științifică e prea dificil de înțeles, până la ideea că SF-ul e doar despre extratereștri și lupte în spațiu. De fiecare dată, am încercat să recomand câte o carte care să le demonteze convingerile greșite. Așa am observat că anumite titluri se potriveau mai multor persoane, că recomandam cam aceleași câteva cărți. Prin urmare, am decis să alcătuiesc o listă pentru cei care nu se tem să încerce ceva nou, ceva care le-ar putea spulbera prejudecățile.

Ordinea e aleatoare pentru că nu cred că există o carte pe care, dacă o vei citi (sau recomanda unui reticent), vei deveni brusc fanul numărul 1 al romanelor SF. Cred că fiecare cititor e diferit și că o carte nu se potrivește oricui. Dar nu vei afla niciodată dacă SF-ul ți se potrivește fără să încerci, nu?

Un lung drum spre o planetă mică și furioasă de Becky Chambers

Multă lume are senzația că romanele SF sunt foarte reci și serioase, pline de fizică cuantică și de calculatoare inteligente. Romanul acesta este incredibil de cald și de frumos. Un lung drum... spune povestea unui echipaj foarte divers de ființe care devin, încet încet, o familie. Da, acțiunea are loc în spațiu și da, o parte din personaje sunt ființe extraterestre. Totuși, este o carte despre cum să găsești armonie în diversitate și cum, pus în situații limită, vei descoperi cine sunt cei care te vor susține mereu.

Nu e o carte care abundă în detalii științifice și nu e o carte despre lupte în spațiu între oamenii buni și extratereștrii răi. E povestea unor ființe care își găsesc locul în Univers, și locul lor e una alături de cealaltă.

Găsești recenzia mea aici și cartea aici.

 

Wild Cards - antologie editată de George RR Martin

Îți plac super-eroii? Cu câteva excepții (cum ar fi magicul Dr Strange), poveștile lor sunt SF. Și deși din punct de vedere științific, totul e un mambo-jumbo improbabil, aventurile lor nu sunt mai puțin captivante, fascinante sau frumoase.

WildCards spune povestea unei lumi în care unii oameni devin super-eroi, în timp ce alții sunt deformați pe viață. E povestea unei societăți care încearcă să funcționeze în continuare, deși totul s-a schimbat. Și e o poveste scrisă de niște autori foarte buni și foarte atenți la detalii (nu degeaba volumele din seria Cântec de gheață și foc au mii de pagini). În plus, din punct de vedere literar, cartea asta nu e tocmai un roman, dar e mai mult decât o simplă culegere de povestiri. E un hibrid fabulos, care o să vă placă.

Găsești recenzia mea aici și cartea aici.

 

Bacalaureat de Ovidiu Eftimie

Până acum, am recomandat doar cărți destul de măricele, așa că era momentul pentru ceva scurt, care se citește repede. Cartea aceasta e precedată de povestea din Arhanghelul Raul, dar poate fi citită și independent. Și mi s-a părut mai aproape de SF comparativ cu Arhanghelul

Bacalaureat este o carte amuzantă, ușoară, despre o invazie extraterestră care are loc într-o comună din România. E ironică, absurdă pe alocuri, plină de personaje neaoșe caricaturizate-și-nu-tocmai. Le simți reale. Ridicole uneori, dar totuși reale. Din nou, avem ceva science mumbo-jumbo, dar e distractiv.

Găsești recenzia mea aici și cartea aici.

 

Cioburi de stele de Amie Kaufman și Meagan Spooner

Dacă ești fanul poveștilor de dragoste în care protagoniștii descoperă încet-încet că se potrivesc, deși vin din lumi diferite, asta e cartea pentru tine! Decorul este singurul element SF: acțiunea are loc pe o planetă pe care se prăbușesc doi tineri care vor descoperi nu numai faptul că își formaseră o părere greșită unul despre celălalt, dar și că lumea pe care aterizează forțat ascunde câteva secrete.

Cioburi de stele e o carte relaxantă, cu o poveste de dragoste simpatică. Spre deosebire de multe alte romane de dragoste, nu mi s-a părut nimic forțat la relația celor doi și chiar ei mi s-au părut ok. Sper să vă placă și vouă romanul, mai ales că se citește lejer, într-o zi în care e prea cald ca să nu lenevești cu o carte bună în brațe.

Găsești recenzia mea aici și cartea aici.

 

Copiii timpului de Adrian Tchaikovsky

N-o să mă satur niciodată să recomand cartea asta.

Există mai multe tipuri de romane SF. Unele au doar câteva elemente care creează un cadru exotic sau mai interesant pentru o poveste care ar putea la fel de bine să aibă loc pe Pământ. Sunt altele în care elementele SF sunt miezul și esența, iar restul e decor. Există și multe subgenuri ale SF-ului. Avem distopiile, care se folosesc de istorie și de sociologie ca să contureze un viitor sumbru, dar posibil. Sunt cărțile space opera, în care oamenii se plimbă prin spațiu și dau peste tot felul de alte ființe. Se poate să-ți placă doar cărțile cu elemente SF destul de light sau, dimpotrivă, cele în care speculația științifică e la mama ei acasă. N-ai cum să știi fără să încerci. De aceea, am încercat să recomand cărți din tot spectrul SF. Și nu puteam să nu recomand una puțin mai hard.

 

Copiii timpului conține destul de multă biologie și chimie. Nu înfricoșător de multă, nici măcar destulă ca să-ți reamintească de profa ta oribilă de chimie sau de bio. Dar vorbește despre genetică și evoluție și ADN. Are și o parte de sociologie, când îți povestește despre schimbările relațiilor de putere care au loc la bordul unei nave spațiale. Și are și absolut genialii și superbii păianjeni. Pentru mine, cartea asta este pur și simplu un tur de forță al imaginației, e extraordinară și am iubit fiecare pagină. S-ar putea să nu-ți placă. Dar s-ar putea să ți se pară absolut extraordinară. Ar putea deveni cartea de care vei scăpa la un schimb de cărți sau următoarea ta carte preferată. Nu e un risc pe care merită să ți-l asumi?

Găsești recenzia mea aici și cartea aici.