Film: Solo - o poveste Star Wars

O să menționez încă de la început că nu sunt fan Star Wars. Nu am văzut niciunul dintre cele șase filme originale cap-coadă (blasfemie, știu). Dar nu sunt nici picată din cer printre oamenii cu săbii-laser. Știu când e ziua Star Wars și de ce e atunci. Știu că ăla negru de respiră greu era ta-su. Știu că Yoda vorbește amuzant și, în zilele bune, aproape îmi iese sintaxa lui. Știu că Han a tras primul, dar au reeditat filmul ca să-l facă să pară un personaj mai simpatic. Pricep niște lucruri elementare. Dar nu cunosc prea multe detalii despre istoria și legendele acestui univers.

În aceste condiții, mie Solo mi s-a părut un film fain. Și am avut norocul să-l văd alături de niște super-mega-fani Star Wars. Totuși, de la ei am înțeles că aproape de finalul filmului, apariția unui personaj strică destul de tare poveștile considerate canon până acum. Deci dacă Star Wars e sufletul și viața voastră, s-ar putea ca filmul ăsta să vă deprime nițel (ca să înțelegeți diferența, eu când l-am văzut pe respectivul personaj, m-am bucurat că știu și eu cine e).

Povestea:

Într-o galaxie plină de planete populate, Han visează să devină pilot de nave spațiale. Deocamdată, însă, trăiește pe o planetă săracă alături de iubita sa, Qi'ra. Acolo, doar siguranța oferită de Lady Proxima le garantează supraviețuirea, deși asta înseamnă că nu sunt nici pe departe liberi. Asta până când Han reușește să fugă. Dar nu reușește să o salveze și pe Qi'ra, care rămâne în urmă.

Rămas fără opțiuni, tânărul se înrolează în armata imperială atât pentru a-și împlini visul de a deveni pilot, cât și pentru a reuși să se întoarcă și să-și salveze iubita. Trei ani mai târziu, însă, sătul să-și riște viața, Han dezertează și se alătură unui grup de contrabandiști, alături de care va încerca să o regăsească pe Qi'ra.

Trailer:

Părerea mea:

După cum spuneam, mie mi-a plăcut filmul. E o poveste frumoasă despre un băiat cu un vis. Totuși, Han Solo-ul din acest film e încă prea tânăr și naiv ca să fie cu adevărat un anti-erou. Nu e nici eroul clasic, e doar un șmecheraș chipeș. Nu e Harrison Ford, însă ar putea deveni (mai ales că, din câte am înțeles, o să mai fie câteva filme despre tinerețea lui). Ceea ce e de-ajuns. E suficient de simpatic și de carismatic încât să pot crede că va deveni the Han Solo când „va crește mare”.

În general, mi s-a părut că din punct de vedere al personajelor, filmul se descurcă foarte bine. Mi-a plăcut enorm de Val și de Rio, doi contrabandiști care nu au parte de foarte mult character development, dar sunt suficient de simpatici cât să fie memorabili. Iar L3, robotul din acest film, e pur și simplu genială. Mi-a plăcut de ea de la prima și până la ultima scenă.

Prin contrast, povestea în sine nu e extraordinară. Există o substanță rară în univers, „eroii noștri” se duc după ea. Avem parte de câteva răsturnări de situație și de niște momente care sunt clar referințe la faze celebre din universul Star Wars. Dar, per total, e un plot comparabil cu un film cu super-eroi (care sunt niște filme faine, dar nu sunt genul de lucruri profunde care să te pună pe gânduri mult timp după ce le-ai văzut).

Totuși, atmosfera întregului film mi-a plăcut. Mult. În fiecare scenă cu Han, vezi cât de mult iubește spațiul, cât de mult îi place să zboare. E genul de emoție pe care n-o poți simula, omul mi s-a părut fericit pur și simplu. Și se ia. Întregul film mi-a dat o stare de bine, un chef de aventură. Și m-a făcut să simt un pic de sense of wonder (scenele din spațiu sunt superbe). E un film care m-a făcut să zâmbesc. Ceea ce, până la urmă, mi se pare un lucru foarte bun.

Dacă sunteți fani Star Wars, s-ar putea să nu-mi împărtășiți părerea. Dar altfel, chiar cred că Solo e un film care o să vă placă. E fun, e simpatic, e plăcut. Merită văzut și vi-l recomand cu drag :)