Recenzie: Grădina cu fluturi de Dot Hutchison

M-am îndrăgostit de science fiction pentru că în aceste romane, oamenii erau puși lângă ființe cu alte valori și cu alte filozofii de viață. Mi s-a părut nu doar fascinant, ci și o metodă bună de a înțelege mai bine umanitatea. Totuși, de când m-am provocat să ies din zona mea de confort literar și să citesc și alte genuri, am descoperit că e la fel de fascinantă comparația dintre oamenii normali și psihopații care se ascund printre noi. Așa că n-am putut rezista mult cu Grădina cu fluturi în bibliotecă și am citit cartea destul de repede după ce am cumpărat-o.

Povestea:  

Pentru protagonista romanului, „nefericită” nu e un cuvânt suficient de bun pentru a-i descrie copilăria. Părinții ei nu aveau nici stofă de părinți, nici prea multe în comun, așa că încă de mică, fetița a fost pe cont propriu. Mai târziu, când cei doi au divorțat, cea mai mare problemă a lor a fost cine să rămână cu copilul pe cap. În final, au trimis-o la o bunică. 

Însă bunica ei moare înainte de majoratul tinerei, așa că în loc să redevină o povară nedorită pentru părinți, fata alege să plece în New York. Acolo își creează o identitate nouă, devenind Inara, o fată fără trecut. Mutându-se împreună cu colegele de serviciu, tânăra descoperă cel mai apropiat lucru de o familie. 

Dar noua ei identitate rămâne și ea în urmă atunci când Inara devine prizoniera Grădinarului, un bogătaș care transformă tinerele răpite în colecția lui personală de fluturi. Astfel, Inara capătă un tatuaj care s-o însemneze, un nou nume - Maya - și o nouă viață alături de ceilalți Fluturi.

Părerea mea:

Între un sociopat cu o viziune sucită asupra propriilor fapte, un fiu care este un abuzator prin excelență și o protagonistă plină de cinism, iese un roman care îți dă fiori, dar care ridică totodată întrebări serioase despre reacțiile noastre la traume. De-a lungul cărții, am descoperit poveștile tuturor Fluturilor, așa că am putut observa că situația în care se află are efecte foarte diferite asupra fiecăreia dintre prizoniere. Tocmai de aceea, n-am putut să nu mă întreb cum aș fi reacționat eu, cât de revoltată sau supusă aș fi fost și cât aș fi rezistat în Grădină.

Cel mai mult, însă, m-a fascinat Maya și pragmatismul ei. Mi s-a părut incredibil felul în care s-a adaptat la captivitate, dar mai ales modul în care a reușit să le ajute pe fete în ciuda situației în care se aflau. E pur și simplu o tânără cu o atitudine instinctivă de învingătoare, de persoană care nu se va lăsa distrusă. Are o tărie de caracter care n-are cum să nu te facă s-o iubești și poate, să-ți fie milă de ea, deși Maya n-are nevoie de mila ta.

Dincolo de personaje, atmosfera e una complet dementă. Sunt pasaje aproape idilice, în care Fluturii se împrietenesc sau se joacă împreună... apoi ți se amintește brutal că totul e artificial, că ele sunt prizoniere și că zilele lor sunt numărate. E o carte dură, care îți arată exact cât de monstruoși pot fi cu adevărat oamenii. E o poveste ca un bisturiu: taie fin, precis, dar adânc, dureros.

Romanul este scris sub forma unui interogatoriu ținut de agenții FBI care anchetează cazul Grădinarului. Maya este cea interogată, dar alege să-și spună povestea așa cum vrea ea. Sunt multe momente relatate într-o ordine aleatoare, dezvăluite pe măsură ce investigatorii câștigă încrederea fetei. E un puzzle care duce la un singur rezultat: oroare. Dar nu e un horror clasic, cu monștri și creaturi supranaturale, cu ceață și întuneric. Nu, aici totul se petrece la lumina zilei, într-un decor paradisiac. Și monștri sunt oamenii. Nu doar Grădinarul, ci toți cei care știau și n-au ridicat un deget pentru a schimba situația, oameni care prin tăcerea lor au devenit complici. Oameni slabi, temători.

E o carte pe care n-o citești, o trăiești, o simți pentru că nu te lasă să o ignori. Poate e doar o poveste inspirată de Colecționarul lui Fowles, poate e doar o operă de ficțiune, imaginată de o autoare. Dar e o poveste plauzibilă. E posibil ca în clipa asta, undeva să se găsească o Grădină în care Fluturii au majusculă, deoarece sunt oameni condamnați la o existență efemeră, la mila Grădinarului lor. Și acesta, e, de fapt, elementul care îți va da fiori mult timp după ce ai citit și ultima pagină.

Grădina cu fluturi nu e o carte pentru toată lumea, dar v-o recomand dacă nu vă temeți să recunoașteți că există întuneric în fiecare dintre noi. Pentru că poate nu ascundem cu toții un Grădinar, dar un Fluture se poate găsi în oricine. Și e doar o chestiune de timp până când supunerea devine complicitate.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Herg Benet sau din librării online precum Libris sau Cartpedia.