De ce iubesc cluburile de lectură

Inițial, aveam de gând să scriu doar o recenzie pentru Scrisori din insula Guernsey. Deși cartea nu e deloc din sfera volumelor despre care scriu de obicei (și pe care le citesc, de altfel), plănuisem să vă povestesc motivele pentru care m-a surprins plăcut. Însă subiectul cărții se leagă atât de frumos de felul în care a ajuns ea la mine, dar și de clubul de lectură dedicat ei, încât am simțit că ar fi nedrept să nu vă spun și povestea mea.

Povestea (din carte):

Juliet este o scriitoare londoneză care se află în ultimele zile ale turneului de promovare dedicat cărții sale despre Al Doilea Război Mondial, care tocmai s-a încheiat. Ajunsă acasă, încearcă să găsească un subiect pentru viitorul ei volum, dar nicio idee nu pare să se lege. Însă lucurile se schimbă atunci când primește o scrisoare de Dawsey Adams, un bărbat din Guernsey care îi povestește despre clubul de lectură înființat pe insulă în timpul ocupației germane.

Corespondând cu membrii clubului, Juliet reușește nu numai să găsească o idee pentru încă o carte, dar și să descopere oameni minunați, amuzanți și încântători, cu povești de viață impresionante.

Povestea (mea despre carte):

Am primit cartea la un club de lectură. Laura mi-a oferit-o, spunându-mi că plănuia să organizeze un club de lectură special pentru această carte. În acel moment nu știam despre volum decât faptul că era o nouă apariție la editura Nemira. Dar cu excepția colecțiilor Nautilus și Young Adult, rareori mă interesez despre restul titlurilor editurii. În plus, cartea nu părea tocmai genul meu, așa că m-am cam fâstâcit, dar am acceptat-o. I-am dat o șansă... și am terminat-o într-un weekend. 

Apoi am participat la respectivul club de lectură și a fost pur și simplu extraordinar. Ne-am adunat la Bernschutz&co, o ceainărie intimă care face niște pricomigdale delicioase. Am umplut repede locurile de la măsuțele mici și rotunde și am început să stăm de vorbă. N-am discutat numai despre acest volum, ci și despre alte cărți, ne-am recomandat unii altora titluri faine... Am împărtășit și descoperit mici detalii despre fiecare, așa că deși nu ne cunoșteam unii pe toți ceilalți, pe parcursul orei petrecute împreună s-a format o legătură între noi. Totul mulțumită acestui volum, un volum care vorbește fix despre legăturile care se formează între oamenii uniți de cărți.

Întreaga experiență a clubului a fost o oază de căldură sufletească și de relaxare într-un oraș sufocat de cinism și de grabă. A fost suprarealist și minunat și într-adevăr unic. Și mă bucur că am avut ocazia să trăiesc acest moment.

Părerea mea (despre carte):

A ajuns deja un clișeu printre bloggerii de carte, dar chiar n-am putut-o lăsa din mână. Pentru că nu am vrut. Am vrut doar să citesc mai departe, să dau pagină după pagină, să râd și să plâng alături de Juliet și de oamenii care fac parte din „Clubul de literatură și de plăcinte din coji de cartofi” din Guernsey.

Scrisori din insula Guernsey este chiar asta: o sumă de scrisori trimise între personaje. Pentru mine, este primul roman de acest gen pe care îl citesc și mi s-a părut interesant efectul pe care îl are această alegere pentru întreaga poveste. În primul rând, mi-a plăcut că autoarele s-au ridicat la înălțimea provocării și au reușit să ofere câte o „voce” unică fiecărui personaj, astfel încât mi-a fost ușor să-mi dau seama cine era autorul scrisorii pe care o citeam în acel moment. Apoi, faptul că fiecare personaj spune doar bucăți din poveste duce la un efect foarte fain de colaj, de puzzle care trebuie alcătuit cu aportul cititorului, pentru că tu ești cel care crează imaginea de ansamblu. Tocmai din acest motiv, alegerea stilului epistolar mi s-a părut fascinantă și provocatoare. 

Dacă tot am menționat personajele, acestea sunt pur și simplu uimitoare. Fiecare are trăsături individuale bine definite, dar toate (cu câteva excepții notabile) au o doză impresionantă de candoare, o frumusețe interioară și o simplitate care te fac să le îndrăgești de la primele rânduri. Deși este o carte care abordează fără ocolișuri ororile ocupației naziste, mulțumită personajelor romanul este unul frumos, luminos.

Sunt totuși și momente dure, povești pe care poate nu ai vrea să le citești. În plus, spre deosebire de SF-ul pe care îl citesc eu de obicei, aici e vorba de povești adevărate, care s-au întâmplat unor oameni. Poate nu sub această formă, poate nu cu toate aceste detalii, dar cu același nivel de inumanitate. Însă chiar și așa, cartea este plină de speranță, este presărată din plin cu omenie și cu personaje care te ajută să crezi că orice tragedie poate fi depășită dacă ai oameni frumoși alături de tine... și dacă ai pe masă o plăcintă din coji de cartofi.

Vă recomand Scrisori din insula Guernsey și dacă sunteți pasionați de perioada istorică în care are loc, dar mai ales dacă vă plac poveștile despre oameni deosebiți prin frumusețea lor interioară, povești spuse într-un mod inedit de niște autoare foarte talentate. Dacă sunteți ca mine și citiți în general alte genuri, atunci sper că povestea mea să vă încurajeze să ieșiți din când în când din zona de confort literar, pentru că s-ar putea să aveți o experiență de neuitat.

Cartea poate fi cumpărată pe site-ul editurii Nemira sau în librării online precum Libris sau Cartepedia.