Carte vs Film: Ready Player One

Prima ecranizare a unei cărți pe care am văzut-o vreodată a fost și prima mea dezamăgire cruntă: mi-am petrecut cea mai mare parte din timp mormăind iar și iar că scenariul nu respecta acțiunea din roman. Totuși, din când în când îmi place să mai dau o șansă filmelor făcute după cărți, pentru că efectele speciale evoluează foarte repede, calitativ vorbind (de fapt, pentru că speranța moare ultima). Însă și de data asta, pot spune încă de la început că verdictul e clar: cartea e mult mai bună!

Povestea:

Wade Watts e un puști care s-a născut după ce lumea reală a devenit un loc mizerabil. O dată cu terminarea combustibililor fosili, au venit crizele economice din care lumea nu și-a mai revenit. Acum, orașele sunt pline de oameni fără case și fără slujbe, dar nu și fără speranță. Pentru că toți își găsesc evadarea în SISAO, o simulare virtuală a unui univers infinit, plin de posibilități. Acolo oamenii pot face orice și pot fi oricine. Regulile fizicii pot fi încălcate, poți zbura, poți pluti, există inclusiv magie. În plus, persoane care nu s-au întâlnit niciodată în viața reală pot să fie soți cu o relație veche de ani de zile. Aceasta e lumea în care trăiește cu adevărat Wade, realitatea fiind doar o pauză deloc binevenită de la viața din SISAO.

Însă tot acest stil de viață e pus în pericol în momentul în care James Halliday, creatorul simulării, moare. Pentru că nu avea niciun moștenitor, averea și controlul complet asupra SISAO sunt lăsate prin testament celui care va reuși să descopere cele trei chei care deschid cele trei porți spre Oul de Paște ascuns. Mii se oameni pornesc în căutarea oului singuri sau în clanuri, dar nici corporațiile nu se lasă mai prejos, angajând oameni care să dezlege indiciile și să câștige cheile. Însă după 5 ani în care nimeni n-a reușit să descopere absolut nimic, entuziasmul a scăzut drastic... până când Wade găsește prima cheie.

Trailer:

 
 

Părerea mea:

O să încep cu cartea, pe care am citit-o într-o singură zi pentru că a fost pur și simplu extraordinară. Personal, n-am fost niciodată pasionată de jocuri video, dar înțeleg perfect atât nevoia de evadare din cotidian, cât și fascinația față de easter eggs și de detaliile obscure din cultura populară a fiecărui deceniu. Spre exemplu, n-am bănuit că în toate filmele Disney există cel puțin un Mickey Mouse până când n-am văzut un filmuleț despre asta. Dar deși informația în sine e complet inutilă, descoperirea acestui mic aspect m-a bucurat enorm. Așadar, o întreagă carte construită exact în jurul referințelor obscure și a secretelor ascunse la vedere n-avea cum să nu-mi placă.

În plus, mi-a plăcut romanul și din perspectiva de programator. Apare în carte ideea de piață neagră de unde se pot cumpăra programe de spart diverse baze de date, parole și altele. Ideea e foarte reală, există și în acest moment și e foarte realist redată. De asemenea, în roman sunt și câteva mențiuni scurte despre cum se puteau „programa” lumile noi din SISAO: utilizatorii foloseau un meniu pentru a selecta diverse detalii, cum ar fi ce clădiri își doresc să aibă pe planetă, ceea ce, din nou, e foarte real și foarte bine explicat. Nu e surprinzător că o carte scrisă în 2011 să „nimerească” atât de bine realitățile tehnologice de azi, dar mereu mă bucur ca un copil atunci când partea IT a unui roman e prezentată corect. Nu de alta, dar m-am cam săturat de ideea că programarea e un fel de magie voodoo în care un tip cu ochelari bate în taste până când interfața grafică foarte sexy îl anunță că a reușit să spargă sistemul.

Revenind la carte, m-a captivat complet cu ajutorul lumii SISAO, a personajelor și a mizei ridicate. Deși în joc nu poți muri cu adevărat, ci doar să-și fie resetat avatarul, povestea are destule momente tensionate. Moartea este o posibilitate chiar în lumea reală, există sacrificiu și prietenie și multe elemente care creează o poveste bună, plină de acțiune, dar care ridică și niște întrebări despre realitatea virtuală. Filmul, în schimb, pălește prin comparație. Prietenului meu - care nu citise cartea - i-a plăcut, dar mie mi s-a părut cam sec și am cam bombănit din nou despre schimbările față de carte. A început totuși să-mi placă spre sfârșit, sunt câteva scene emoționante în timpul marii bătălii finale.

Deși povestea e asemănătoare, probele pentru găsirea cheilor au fost mult modificate. Până la un punct, am înțeles că aveau nevoie de scene mai dinamice (o cursă de mașini în loc de dezlegarea unei ghicitori), de referințe mai cunoscute (The Shining în loc de WarGames), de mai puține probe... Dar mi-aș fi dorit să nu schimbe atât de ciudat ideea lui Halliday. În roman, omul a vrut doar să creeze un joc pentru a aduce din nou în atenția publică lucrurile care l-au fascinat pe el, filmele, cărțile și jocurile care i-au marcat lui tinerețea. Filmul spune, în schimb, o poveste despre regrete și importanța lumii reale. În sine, noul mesaj e ok, dar mi se pare un clișeu cam fumat, așa mi-a lăsat un gust amar.

Totuși, filmul în sine nu e rău. Doar că nu e nici memorabil. Va genera probabil câteva meme-uri interesante, dar nu este noul Matrix. Ceea ce e păcat, pentru că e bazat pe o carte absolut superbă, pe care v-o recomand cu drag! Și tocmai de aceea, vă ofer posibilitatea de a câștiga un exemplar al romanului Ready Player One dezlegând ghicitoarea de mai jos și completând formularul cu răspunsul corect. Concursul durează până pe data de 13 aprilie. Mult succes!

Indiciul pe care-l cauți se-ascunde chiar în ghicitoare,
Te va ajuta să găsești Ọul Cuvântul-cheie este: Parzival și răsplata cea mare.

Concursul s-a încheiat!

Vă mulțumesc tuturor pentru participare! Câștigătoare este Oana Andrei. Mai multe detalii găsiți în postarea de pe facebook.