Jurnal: Dacă aș fi un albatros...

Dacă aș fi un albatros, probabil aș avea deja vreo 250 de ani.

Desigur, nu mă gândeam la păsări. Albatroșii sunt oameni care îmbătrânesc un singur an în timp ce calendarele noastre arată că s-au scurs 10 sau 15 ani. Sau, cel puțin așa și-a denumit Matt Haig personajele nemuritoare din cartea Cum să oprești timpul. Așadar, dacă aș fi un membru al Societății Albatros, probabil mi-aș fi petrecut deja câteva secole pe Pământ. Aș fi depășit etapa în care m-ar fi pasionat istoria, văzând cât de departe este povestea pe care ne-o spunem noi astăzi de evenimentele reale, câți eroi s-au pierdut în negura timpului.

 
diary.JPG
 

În schimb, mi-aș fi descoperit deja slujba perfectă: aș avea venituri relativ stabile dintr-o slujbă de consultat în domeniul antichităților, ceea ce mi-ar permite să călătoresc. Nu că n-aș fi văzut deja mare parte din lume în primele secole de viață, dar descoperirea ținuturilor africane și sudamericane nestrăbătute de picior de om aș considera-o acum un sport al tinereții și m-aș reorienta pe vizitarea orașelor boeme ale Europei, măcar pentru vreun secol. În plus, nu e ca și cum îmbătrânirea lentă mi-ar permite să zăbovesc prea mult într-un loc, să prind rădăcini, așa că aș fi mereu pe picior de plecare, cu strictul necesar îngrămădit într-o valiză.

  Dacă vreți să descoperiți viața unui albatros adevărat, găsiți cartea pe site-ul  editurii Nemira

Dacă vreți să descoperiți viața unui albatros adevărat, găsiți cartea pe site-ul editurii Nemira

Amintirile, în schimb, le-aș avea cuprinse în nelipsitele jurnale personale, pe care le-aș aduna la un loc în biblioteca închisă a conacului pe care l-am deținut cu ani în urmă, când am crezut că pot găsi pacea într-un loc retras, unde să fiu eu însămi. Acum, însă, conacul e transformat într-un hotel care atrage turiștii pasionați de legendele demonului seducător care a terorizat zona, sucind mințile flăcăilor și furându-le tinerețea. Ceea ce bineînțeles că n-am făcut, nu așa funcționează lucrurile. Și a fost un singur „flăcău”.

Oricum, în timpul liber, m-aș distra studiind limbile moderne, amuzându-mă să descopăr cum au evoluat cuvintele vreunei limbi pe care am mai învățat-o și în trecut. Aș păstra legătura cu câțiva alți membrii ai Societății care studiază mult mai serios domeniul lingvisticii și mi-aș compara concluziile cu ale lor.

Și poate, din când în când, aș mai lua câte o pauză de la privitul spre trecut și aș începe să aflu ce sunt „gadgeturile” astea cu care se joacă oamenii mai nou, în special telefoanele alea subțiri și fragile pe care le cară cu ei peste tot, am auzit că poți citi cărți pe ele... Ce idee, să citești gândurile altui om pe telefon...