Jurnal: Părinții mei citesc

Recent, în blocul părinților mei au fost ceva inundații, așa că o vreme s-au tot plimbat diverși instalatori prin apartamente. În perioada respectivă, eu încercam să decid ce volume vreau să mut din biblioteca părinților în cea de acasă, așa că erau destul de multe teancuri de cărți împrăștiate prin sufragerie. Unul dintre instalatori le-a remarcat și nu i-a venit să creadă atunci când i s-a explicat că toate acele volume sunt „ale copiilor”. A povestit trist că el n-a reușit să-și convingă copiii să citească.

Cumva, întâmplarea m-a pus pe gânduri. Am auzit de multe ori părinți care se plângeau de faptul că nu reușeau să-și convingă copiii să citească. Inclusiv părinții mei au trecut prin etapa asta la un moment dat, când eu citeam cu mare greutate lecturile obligatorii din programa școlară. Dar chiar și atunci, mie îmi plăcea mult să citesc basme. Aveam câteva cărticele de povești pe care le recitisem de atâtea ori încât aproape le știam pe din afară. Dar refuzam să citesc orice altceva.

Însă niciodată, niciodată, nici măcar o dată nu s-a pus problema să renunț de tot la această activitate. Evitam doar anumite cărți, pe altele le devoram. Și cred că asta e pentru că părinții mei citeau. Nu mereu, dar cel puțin în vacanțe sau concedii, asta era activitatea lor. Așa că mi s-a părut mereu ceva normal, ceva natural.

Cât despre problemele mele cu cititul, ai mei le-au rezolvat ușor: mi-au cumpărat pe cât posibil cărțile pe care le ceream eu. Cărți potrivite vârstei, cărți pline de culoare și de povești, dar pe care și eu le doream. N-am citit niciodată Aventurile lui Huckleberry Finn, dar am citit volume întregi din O mie și una de nopți. Poate am refuzat să citesc Fram, ursul polar, dar am descoperit cu plăcere lumea lui Harry Potter. Poate n-am urmat lecturile recomandate și poate n-am citit cărțile care le-au plăcut părinților mei în copilăria lor. Dar am citit mereu.

Și de aceea cred că e important ca fiecare să-și descopere singur gusturile literare. Părinții pot îndruma doar până la un punct, mai important fiind exemplul lor. Părinții ar trebui să citească. Și să-i ofere copilului ce cărți își dorește el. Eu una asta vreau să fac atunci când voi ajunge la rândul meu părinte.

Între timp, dacă aveți deja vreun prichindel acasă și vreți să-l ajutați să iubească poveștile, aruncați un ochi pe noul site Corint Junior. Weekend-ul acesta sunt reduceri serioase: