Despre cărți: Recenziile „negative”

despre-carti-vert.jpg

De vreun an de zile, a început să mă preocupe ideea asta a recenziilor care sunt văzute ca fiind negative. Și cel mai interesant lucru pe care l-am descoperit este că există foarte multe păreri diferite cu privire la ce e o recenzie negativă.

Pentru unii, este negativă recenzia în care se menționează și aspectele mai slabe ale unei cărți (serios vorbesc, am stat de vorbă cu oameni care considerau că dacă o recenzie nu e 100% laudativă, atunci e o recenzie negativă). Există și opusul medaliei, desigur, cei pentru care recenzia negativă este doar cea în care desființezi complet o carte și, uneori, și pe autorul ei.

Totuși, părerea majoritară este că o recenzie negativă este una care sugerează mai mult sau mai puțin subtil că respectiva carte ar trebui evitată de cititori, deoarece nu merită timpul lor. Această definiție mi s-a părut suficient de echilibrată cât să o consider potrivită.

Desigur, există și păreri împărțite cu privire la existența acestor recenzii. Unii cred că n-au niciun rost și, până anul trecut, eram de acord. Sunt multe argumente care să susțină această idee, cel mai scurt și la obiect mi se pare acesta:

Pentru că nu e nevoie de cronici pentru a evidenția că o carte e proastă, nu e nevoie să ne pierdem timpul citind despre cît de proastă e o carte, ajunge să fie trecută sub tăcere, să n-o pomenească nimeni și va dispărea de parcă nici n-a fost. Fără efortul nimănui.
Michael Haulică în revista Argos

Și chiar e logic, nu? Într-o țară în care cea mai eficientă campanie de marketing pentru o carte e recomandarea de la un prieten, dacă nimeni n-o să spună nimic despre cartea X, ea va rămâne citită în cercul mic al amicilor autorului și cu asta, basta.

Totuși, ce facem dacă există oameni cărora le place acea carte? Fiecare persoană are propriile gusturi și propriul bagaj de lectură, unora o să le placă romane pe care noi le considerăm foarte foarte slabe. Unii o să le recomande, chiar foarte vocal. Cartea nu va fi trecută sub tăcere, ci va avea un set impresionant de cronici pozitive. E un fapt, e ceva ce se întâmplă. Nu ți s-a întâmplat niciodată să fii dezamăgit de o carte pe care mulți au adorat-o?

Și atunci ce faci? Eu alesesem să tac, dar încet-încet, am început să-mi schimb părerea când mi-am dat seama că eu caut uneori și recenziile negative, doar ca să-mi pot face o părere cât-de-cât obiectivă despre o carte. Așa că am ajuns să cred că e nevoie și de recenzii negative, de oameni care să explice de ce o carte nu merită citită, din punctul lor de vedere. E nevoie de o contrabalansare a cronicilor care laudă titluri. Nu pentru că unele cărți sunt proaste și nu ar trebui să ajungă în vreo bibliotecă vreodată. Nu pentru că autorii trebuie desființați. Nu pentru a gâdila orgolii. Ci pentru că suntem diferiți și avem păreri diferite.

Poate mie nu-mi place genul romance, așa că toate cărțile siropoase mi se par o insultă la adresa copacilor din care s-a făcut hârtia pe care sunt tipărite acele cărți (e doar un exemplu, am citit niște cărți de dragoste care mi-au plăcut enorm). Ceea ce nu înseamnă că respectivele cărți vor fi percepute ca fiind proaste de toată lumea, dar nici că părerea mea despre ele e mai puțin valabilă. Unii vor fi de acord cu mine, unii nu. Dar cei interesați de a vedea părerea altora înainte să citească o carte vor putea vedea tot spectrul impresiilor. (De asta scriu cu drag în proiectul Blogosfera SF&F, pentru că avem păreri suficient de diferite încât un cititor să-și poată forma propria privire de ansamblu).

De asemenea, și cei care scriu impresii despre o carte sunt diferiți. Unii sunt foarte atenți la formulări și fiecare inadvertență sau expresie ilogică îi scoate complet din atmosfera cărții, așa că e normal să semnaleze asta. Alții nu pot citi o carte cu o idee genială dacă personajele nu sunt credibile. Unora le place atmosfera, alții se axează pe construcția universului. Unii se mulțumesc cu puțin, alții caută perfecțiunea. Fiecare vrea altceva de la o carte, așa că nu e normal ca toată lumea să fie la fel de mulțumită de un volum. 

De aceea, cred că ar trebui să existe și recenzii negative. Noi, ca bloggeri de carte, ar trebui să le scriem, dacă un volum ne-a dezamăgit. Chiar dacă riscăm să-l supărăm pe X sau pe Y, la fel cum o carte nu va mulțumi pe toată lumea, nici o cronică nu o va face. Așa că ar trebui să învățăm să ne asumăm propriile păreri, să ne pregătim pentru posibile shitstorms. Pentru că până la urmă, nu scriem recenzii ca să mulțumim icși sau igreci. Scriem ca să ajutăm cititorii să-și formeze o impresie despre o carte înainte s-o cumpere. Și cel mai valoros lucru pe care îl putem oferi acelor cititori e părerea noastră, așa cum e ea, pozitivă sau negativă.