Jurnal: O lună de bullet journaling

  Timp de lucru pentru pagina asta ~ 30 min

Timp de lucru pentru pagina asta ~ 30 min

Nu e tocmai un articol despre cărți, dar bullet journalling e un subiect despre care am început să tot aud, mai ales în lumea bloggerilor, care încearcă să-și structureze mai bine programul, dar și din partea celor care vor să aducă puțină ordine în lista de lecturi.

De fapt, prin decembrie anul trecut am auzit eu prima dată despre bullet journals. Între timp, am descoperit că există de ani de zile, dar că eu trăiesc într-o peșteră. Totuși, țin un jurnal personal încă de prin clasa a doua, (cu pauze, dar nu mai mari de câteva luni, hai un an) așa că mi-am zis să aflu mai multe. Motivul principal a fost că eram într-una din perioadele de pauză și încercam să mă motivez să-mi reiau obiceiul zilnic.

Așa că m-am documentat puțin: pe scurt, un bullet journal e o agendă în care scrii un to-do list pentru fiecare din zilele săptămânii, dar și o listă săptămânală și/sau una lunară. Fiecare lucru pe care îl ai de făcut are un punct (bullet) în față, de unde numele jurnalului. Dacă îl îndeplinești, îl bifezi, dacă nu, ai diverse metode de a-l însemna ca fiind amânat. Ideea întregului „jurnal” e că dacă amâni prea mult ceva, o să te enerveze să-l tot scrii pe liste, așa că o să pui mâna să-l faci. Eficient, nu?

Partea asta mi s-a părut complet neinteresantă, n-am atâtea lucruri de făcut într-o zi cât să-mi trebuiască și de când am terminat facultatea, chiar și cele mai neplăcute lucruri pe care le am de făcut mi se par plăcute, prin comparație. (dap, a trecut jumătate de an și tot nu mă simt mai bine legat de facultate. Încă o consider un rău necesar. Foarte necesar, dar foarte foarte rău)

Dar mai există o parte faină: cei care țin astfel de jurnale au adăugat niște elemente în plus, și anume paginile de tracking. Mai exact, sunt diverse sisteme prin care să-ți monitorizezi unele activități sau obiceiuri. Cum ar fi de câte ori mergi la sală într-o lună, când ai avut migrene în ultima săptămână sau în câte zile ai reușit să nu-ți rozi unghiile. Secțiunile de monitorizare te ajută - teoretic -  să vizualizezi mai bine ceea ce faci, ca să-ți dai seama dacă ești ok sau nu. Partea asta mi s-a părut suficient de interesantă cât să vreau să aflu mai multe.

Așa că am făcut ce face orice om normal (not) și am intrat pe Instagram să văd cum își organizează alții „jurnalele”. (tot scriu jurnale între ghilimele pentru că nu mi se pare că o listă de task-uri și de activități e un jurnal adevărat, ci eu o consider maximum o agendă) Rezultatul? Pozele de pe insta sunt foarte, foarte intimidante! Am văzut poze cu secțiuni liniate super atent, cu desene complexe realizate cu mii de markere colorate, cu citate caligrafiate impecabil și cu tehnici de pictură care mi s-au părut mult prea avansate. Pe scurt, părea că dacă vreau să-mi creez un bullet journal o să-mi ia o mie de ani să-l desenez și o să-l folosesc fix 5 minute pe zi, ca să bifez ce anume am făcut în ziua respectivă.

O vreme, am lăsat-o baltă, dar pentru că Instagram a descoperit interesul meu pentru bujo - cum e poreclit - și pentru că Facebook e fratele lui mai mare, m-am trezit că mai răsărea din când în când câte o poză sau un filmuleț sau un articol despre bullet journaling. Așa că am cedat. Am hotărât să încerc și eu. Dar nu aveam cum să creez ceva demn de poze pe Insta, așa că am decis să creez o versiune personalizată, care să aibă ca element central un jurnal adevărat (adică chestia aia în care scrii acțiunile și gândurile tale din ziua respectivă, ca pe o scrisoare către un prieten. Și recitești peste 10 ani, descoperind că te amuză sau te înduioșează naivitatea ta). De asemenea, am vrut să încorporez niște sisteme de tracking, dar și  să fie ceva cât mai simplu și mai ușor de realizat.

Am pus mâna pe o agendă cu foi albe pe care o aveam prin casă (o primisem cadou la una dintre revistele HAC!), un creion, o riglă și un pix. Am lăsat niște foi goale la început, în caz că-mi vin idei de secțiuni noi de-a lungul timpului și m-am pus pe liniat pentru luna ianuarie. Fixându-mi în minte ideea că e jurnalul meu și-l fac cum vreau, mi-am creat următorul sistem: fiecare pagină se împarte în două, fiecare jumătate corespunzând unei zile. Cum săptămâna are numai 7 zile și voiam ca fiecare zi de luni să fie sus, a 8-a astfel de secțiune era rezervată pentru ce voiam eu să monitorizez în săptămâna aia. Fiind o agendă A5, fiecare pagină avea cam 13,5 cm lățime. 2,5 din ei i-am lăsat pentru lista efectivă de lucruri de făcut, în cazul în care chiar voi avea nevoie (am folosit-o în vreo 5 zile din 31, în rest i-am găsit o întrebuințare mai faină), restul fiind suficient de mare pentru partea de jurnal.

  Jumătatea superioară este dedicată unei zile, cu secțiunea goală din stânga păstrată pentru „to-do list”, iar cea scrisă dedicată unor scurte impresii despre acea zi.    În jumătatea inferioară în stânga e un sistem de monitorizare, iar în dreapta sunt statisticile blogului la finalul, dar și pe parcursul săptămânii.

Jumătatea superioară este dedicată unei zile, cu secțiunea goală din stânga păstrată pentru „to-do list”, iar cea scrisă dedicată unor scurte impresii despre acea zi.

În jumătatea inferioară în stânga e un sistem de monitorizare, iar în dreapta sunt statisticile blogului la finalul, dar și pe parcursul săptămânii.

 

Pentru că n-am găsit niciodată informația despre timpul de lucru nicăieri, vă spun cât mi-a luat mie: a durat vreo 30 de minute să liniez toate cele 18 pagini (4 pagini/săptămână x 4 săptămâni, plus 2 pagini pentru cele 3 zile rămase din ianuarie și pentru secțiunea de tracking a întregii luni). Dar a durat atât doar pentru că sunt perfecționistă (nebună) și am măsurat de 1000 de ori ca să trag linii drepte. Pentru februarie m-am mai calmat și le-am lăsat aproximative, au ieșit suficient de bine cât să termin de liniat mult mai repede.

 

Și chiar am scris în fiecare zi! Am folosit și secțiunea de tracking, pe care am modificat-o după cum aveam nevoie. Cu timpul, am adăugat o secțiune nouă, în care să pot scrie zilnic un lucru din acea zi pentru care sunt recunoscătoare/care m-a făcut fericită (la asta am folosit spațiul lăsat pentru lista de lucruri pe care le am de făcut). Mi-am adăugat și niște secțiuni noi pe paginile lăsate goale la început, secțiuni valabile pentru tot anul, dar și un mic calendar unde să-mi notez evenimentele din fiecare lună... Și mi-am cumpărat culori. Mi-am luat markere și pixuri colorate și creioane normale și cerate și m-am apucat de decorat. Nu arată nici pe departe ca pozele de pe Insta, nici nu vreau asta, dar am început să înțeleg de ce acele poze sunt pline de culoare. Mi-am petrecut tot vreo 30 de minute și pentru luna februarie, deși n-am mai liniat la milimetru, pentru că am adăugat câteva decorațiuni. Suplimentar, în fiecare duminică mai pierd vreo 5 minute ca să creez secțiunea de tracking pentru săptămâna care vine. Deci nu-mi consumă nici pe departe atâta timp pe cât mă așteptam (deși am pierdut vreo oră ca să decorez pagina de start a lunii ianuarie, dar nu trebuia să fac asta, doar mi-a făcut plăcere). Bineînțeles, mai sunt și cele 5-10 minute zilnice în care scriu efectiv jumătate de pagină despre ziua respectivă, dar acelea erau cumva subînțelese.

 
  Calendarul pentru evenimente de la începutul lunii și prima zi din februarie

Calendarul pentru evenimente de la începutul lunii și prima zi din februarie

 

Mi-a schimbat jurnalul ăsta viața? M-a făcut mai organizată și mai bună la a-mi atinge obiectivele? Mă ambiționează să devin cea mai bună versiune a mea? Normal că nu. Dar e simpatic și-mi face plăcere să scriu în fiecare zi, mă ajută să fiu mai atentă la mine însămi și la lucrurile pe care le fac sau nu, plus că-mi oferă scuze să-mi petrec ceva timp săptămânal jucându-mă cu culorile, ceea ce e plăcut și relaxant.

Îl recomand? Normal! Dar nu neapărat pentru partea de bullet journaling (la care eu am renunțat cu totul), ci pentru că eu cred că fiecare persoană are nevoie de un jurnal personal. Poate fi mai mare sau mai mic, mai colorat sau mai uniform, cu o mie de secțiuni sau doar cu gânduri, nu contează. Nici măcar nu mi se pare relevant dacă e scris de mână sau pe calculator (deși credința mea personală e că scrisul de mână e magie pură și un motiv secundar pentru care țin un jurnal fizic e faptul că mă ajută să nu-mi pierd abilitatea de a scrie citeț). Orice formă de a-ți documenta propria viață e necesară pentru că nu suntem roboți, creierele noastre uită și e păcat să pierdem amintiri care ne-ar ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Cum arată jurnalul e mai puțin important, asta se corectează în timp, pe măsură ce înțelegi ce lucruri te interesează să-ți amintești (că ai ieșit în parc cu cei dragi și ai hrănit veverițele) și ce lucruri sunt mai puțin relevante (câți pași ai făcut în data de 27 martie 1998). Dar a avea un jurnal e mană cerească și mă bucur enorm că mama m-a bătut la cap în clasa a doua să încep să scriu cât mai des.

Așadar, sfatul meu e să încercați și voi, la fel cum am făcut eu, să scrieți timp de o lună. Vă garantez că o să vă placă! Sau, dacă o faceți deja, sunt curioasă: ce secțiuni are jurnalul vostru?