Despre cărți: De ce citesc debutanți?

Notă: ca să fie clar, mă refer la debutanții români, nu la cei străini. Motivul e destul de simplu: eu citesc în general doar în limba română, deci citesc debutanți străini abia după ce au fost traduși. Diferența dintre ei și debutanții noștri este etapa suplimentară de validare: din marea masă de manuscrise primite de o editură străină, doar o parte vor fi publicate, dintre care doar o fracțiune ajung pe piața din România. Cu autorii noștri, are loc doar prima etapă de selecție, cea pe care o face editura dintr-un teanc de manuscrise. Astfel, volumul de debut al unui autor român e o lectură mai riscantă. În articolul acesta încerc să explic de ce îmi asum eu riscul.

despre-carti.jpg

Atunci când am început să scriu pe blog, nu acordam o mare atenție modului în care îmi selectam cărțile pe care urma să le citesc. Nu urmăream aparițiile editoriale, nu aveam o listă de cărți pe care mi le doream și nu-mi plănuiam în avans ce voi citi următoarea lună. Citeam când simțeam nevoia și alegeam atunci o carte la întâmplare.

Însă o dată ce am înțeles că un blog de carte se întreține cu articole de calitate, care trebuie să aducă un plus de valoare, lucrurile s-au schimbat. În primul rând, am început să citesc mai mult. Apoi, cu timpul, mi-am găsit o nișă și am încercat să scriu articole cât mai inedite pentru zona SF&F. De aceea am început să particip la evenimente și, mai nou, să le și organizez. Cât despre recenzii, am început să scriu cât mai mult posibil despre noutățile editoriale din două motive: mi se pare absurd să recomanzi cărți care nu se mai găsesc pe piață și mi se pare că ai un plus de relevanță dacă scrii printre primii despre o carte.

Urmând aceeași logică, am ajuns să îmi doresc să scriu despre autori români, mai ales despre debutanți. Pe mine mă ajută să-mi păstrez partea de inedit și de relevanță și pe ei îi ajută să existe cât mai repede impresii despre cărțile lor. Toată lumea câștigă. Totuși, reluând ideea din nota introductivă, să le citești volumele implică și un element de risc. Șansele să fie un roman (sau volum de povestiri, deși pe acelea le citesc mult mai rar, sunt genul de om care preferă o poveste mai lungă) bun nu sunt atât de mari pentru că noi nu avem industria de publicare pe care o au americanii. Acolo există o armată de oameni care lucrează pe manuscrisul tău, ca dovadă paginile de mulțumire de la finalul romanelor străine. La noi, deseori e vorba doar de un editor și de un redactor, care sunt uneori aceeași persoană.

De cealaltă parte a baricadei, să scrii o recenzie despre un debutant român e deseori o ruletă rusească. La străini e simplu: n-o să ți-o citească niciodată autorul sau echipa lui, pentru că tu ai scris în română și ei nu vorbesc limba. Deci nu se va supăra nimeni pe tine. La autorii noștri, însă... În primul rând, dacă ai ghinion, respectivul sau respectiva se va ofensa. Recenzia ta e subiectivă, neargumentată, agramată (hei, tu de ce nu ai o echipă în spate să-ți corecteze ce scrii?), prea dură, se vede că nu ai citit cartea, ești hater, ești troll, ești prost că nu înțelegi tu ce se întâmplă în roman și lista poate continua, culminând cu ideea că ești plătit de concurență. Apoi, riști să pornești o furtună într-un pahar cu apă, pentru că vor începe nenumărate comentarii fără nume, dar insinuante, despre cum bloggerii de carte, la modul general, sunt nașpa. Mai puțin cei care scriu de bine într-un mod subiectiv, neargumentat șamd despre autoarea respectivă, aceia sunt ok, ei sunt cei cu adevărat sinceri.

Din păcate, nu am o soluție miraculoasă pentru a descoperi cine se va ofensa și cine nu, mai ales dacă e vorba de un debut, pentru că nu ai reacții anterioare pe care să te bazezi. Ceea ce aleg eu să fac când mi se întâmplă este să îmi amintesc că eu nu scriu pentru autori, ca să le fac pe plac sau ca să le fac rău, ci scriu pentru cititori, pentru cei care cumpără cărți, le citesc departe de luptele stupide de pe facebook și își formează propriile păreri. Și atâta timp cât ei, cititorii, există, aleg să cred că pe baza articolelor mele își pot forma propriile păreri. Nu vreau să îndepărtez pe nimeni de nicio carte, doar să le setez corect orizontul așteptărilor, menționând mereu că e vorba de felul meu subiectiv de percepere a unui roman.

Și revenind la întrebarea din titlu... citesc debutanți pentru că cineva trebuie s-o facă. Cineva trebuie să treacă prin experiența acestor volume și să-și împărtășească părerea despre ele. Cred că dacă un roman nu are nicio recenzie pe undeva prin cotloanele Internetului, e mult mai greu să convingă pe cineva să-l cumpere. Pe când dacă există păreri, decizia e mai simplă. Și vreau ca autorii noștri, buni sau răi, să fie citiți. Să existe păreri despre cărțile lor, păreri care să-i ajute să înțeleagă ce fac bine, ce fac rău și să aleagă ei singuri cum să-și îmbunătățească stilul. Dar mai ales păreri care să ajute alți cititori să decidă dacă vor citi sau nu o carte.

Nu înseamnă că e treaba mea sau a oricărui alt cititor să le spună autorilor cum să scrie. Noi spunem doar ce ne-a plăcut și ce nu, în stilul caracteristic al fiecăruia dintre noi. Unii scriem mai scurt, alții mai lung, unii mai colocvial, alții mai formal, unii scriu pentru ei înșiși, ca să nu uite ce-au citit, alții scriu pentru alții. Oricum, e meseria autorului să extragă din părerile noastre - așa cum sunt ele - ceva util pentru a-și îmbunătăți arta. Treaba noastră e să ne spunem părerea pentru a duce mai departe discuția despre o carte. Noi - sau, cel puțin eu - scriu pentru cititori, nu pentru autori.

Și iată că a ieșit un articol mult mai ocolit decât speram, cu ceva mai multe divagații, dar pe care am simțit nevoia să le scriu ca să mi le scot din minte. În concluzie, ca o mică recapitulare: pe piața de carte românească, e o diferență între debutanții români și cei străini, dar nu în sensul că românii scriu mai prost, ci că șansele ca un volum slab să ajungă pe piață sunt mai mari, ceea ce e normal. Totuși, deși e un risc, eu consider că debutanții noștri merită citiți pentru că îmi place să cred că o carte despre care se vorbește e o carte vie și că are șanse mai mari să ajungă la mai mulți oameni. De asemenea, cred că fiecare om care scrie despre cărți poate scrie cum vrea el și mi-aș dori ca autorii care critică părerile cititorilor să nu-și mai piardă din valorosul timp pentru scris pentru a se certa cu noi.

De asemenea, sunt curioasă să știu, voi citiți autori debutanți? Și dacă da, scrieți undeva despre cărțile lor?