Gaudeamus 2017

Zilele trecute, am avut o discuție interesantă cu un autor care mi-a povestit cum i s-a schimbat perspectiva asupra cărților citite după ce a început să scrie. Mai exact, a început să analizeze din alte puncte de vedere poveștile citite, a devenit foarte atent la elemente de structură pe care nu le observa înainte.

Asta cred că e valabil cu noi toți. De-a lungul timpului, din cauze diverse, ni se schimbă perspectiva asupra anumitor lucruri pentru că începem să le privim din alt unghi. Și asta se întâmplă inclusiv atunci când vine vorba despre cărți. Citind mai mult, începem să observăm mai ușor clișeele. Trăind anumite lucruri, reacțiile nenaturale ale unor personaje ne sar în ochi. Învățând diverse lucruri într-un anume domeniu de activitate, începem să taxăm scăpările unui autor care nu cunoaște formal acel domeniu.

gaudeamus-2017.jpg

La fel se întâmplă și cu târgurile de carte. Participând an de an, începi să observi anumite lucruri care se repetă, începi să înveți ce părți te interesează și care trebuie evitate, înveți să nu te mai rătăcești printre standuri și descoperi unghiurile de unde ies cele mai faine poze (la ultima parte mint, tot nu știu de unde să fac o panoramă care să cuprindă așa cum trebuie Gaudeamusul).

Tot așa, descoperi că fiecare persoană trăiește Gaudeamusul diferit. Sunt cei care vin pentru lansări și cei care-și dau ochii peste cap, sătui să le tot ocolească. Sunt cei care simt că se sufocă după 10 minute petrecute în aglomerație și cei care-și doresc să întâlnească „pe viu” toți acei oameni „de pe net” care le împărtășesc dragostea pentru cărți. Sunt cei care se plâng de prețurile mari și cei care cumpără o carte pentru un străin pentru că așa au simțit în acel moment (chiar am văzut asta, mi s-a părut un gest extraordinar). Sunt o mulțime de persoane diferite și fiecare se bucură de alte aspecte ale mozaicului de oameni, cărți și zumzet care este Gaudeamus.

De-a lungul timpului, am trăit Gaudeamusul în multe feluri, dar niciodată nu mi s-a părut că l-am trăit la fel de relaxat ca anul acesta. Știam ce zile sunt mai puțin aglomerate, așa că am profitat de ele ca să schimb câteva cuvinte cu oamenii de la editurile mele preferate, să „iau pulsul” târgului. Mi-am împărțit cumpărăturile pe mai multe zile, ca să nu mai stau mereu cu teama că vor ceda bretelele rucsacului. Am ocolit parterul aglomerat folosind inelele superioare, mult mai aerisite. Am răspuns la sondajele fetelor de la ieșire, chestie care îmi face extrem de multă plăcere. Am decis că sunt atât de multe lansări înghesuite într-un timp atât de scurt încât nu trebuie să ajung la toate, așa că m-am concentrat mai mult pe autografe decât pe fugitul de la o lansare la alta.

În schimb, am încercat cât mai mult să vorbesc cu oamenii. Un salut scurt, câteva cuvinte schimbate, un semn de carte făcut cadou... luate individual, majoritatea interacțiunilor n-au fost mare lucru. Dar adunate, a fost ca o reuniune a tuturor oamenilor care-mi sunt foarte dragi. N-am reușit să ies la tradiționala „bere de după” decât într-o seară, cu un grup mic. Mi-ar fi plăcut să petrec mai multe nopți la un pahar de vorbă, dar am fost (și sunt) răcită, așa că imediat ce se făcea seară, începea tusea și imediat voiam doar să mă bag în pat și să dorm.

Însă a fost Gaudeamusul pe care mi l-am dorit mereu, cel care aduce la un loc toți oamenii care-mi sunt dragi și toate cărțile pe care mi le doresc. Au fost multe momente speciale, unul dintre ele fiind cel în care Răzvan a venit special la mine ca să facem cunoștință „oficial”. N-am fost foarte vorbăreață, eram destul de obosită, dar mi-a plăcut mult gestul lui :)

Voi ați ajuns la târg? V-ați luat ceva cărți faine? Dacă da și dacă vreți să vă lăudați cu ele pe Instagram, folosiți haștagul #gaudeamusbookhaul și puteți câștiga o carte de la mine ;) Detalii aici.