Recenzie: Bacalaureat de Ovidiu Eftimie

Romanul acesta este, exact ca Arhanghelul Raul, o cărticică ușoară și amuzantă, o poveste entertaining pe care o dai gata în câteva ore. Ovidiu nu vrea nici să-ți schimbe perspectiva asupra lumii, nici să te determine să te gândești la marile probleme ale vieții, ci vrea să te distreze într-o zi de weekend, ca să-ți amintești că a citi o carte poate fi și ceva relaxant, distractiv. Ceea ce reușește cu desăvârșire.

Povestea:

După ce a luat șpagă în timp ce călătorea prin timp, agentul Popescu este trimis în secția unui sat din Cornești, unde aparent nu se întâmplă nimic. În realitate, relocarea sa este doar o acoperire pentru misiunea adevărată a lui Popescu: supravegherea chestorului Tiberiu Horvath, cel mai inteligent om din lume. Care, desigur, are puterea de a distruge lumea.

În același timp, doi țigani sunt suspectați de a fi cauzat o explozie la fabrica dezafectată din Costești, iar Popescu trebuie să investigheze. Însă lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, cei doi suspecți încercând, de fapt, să prevină o invazie extraterestră care s-ar putea solda cu distrugerea lumii.

Și toată povara celor două posibile apocalipse apasă pe umerii alcoolicului Petre Popescu.

Părerea mea:

Sunt mulți autori români contemporani care scriu SF și care aleg să nu-și plaseze poveștile în România, pentru că n-ar fi suficient de credibil. Noi, cu toată birocrația noastră, cu toți șpăgarii și corupții, n-am putea avea în veci un cosmodrom. Însă acest lucru poate fi folosit în favoarea poveștii, și asta face Ovidiu: preia adevărurile triste ale României și le transformă în motive perfect plauzibile pentru care acțiunea unui roman SF cu invazii extraterestre și cu urmăriri ca-n filme să se desfășoare într-un sat uitat de lume, care nici măcar nu are gară (!!)

Acțiunea e presărată de personaje neaoșe, uneori nu tocmai politically correct, dar care tocmai de asta stau în picioare. Și oricum, pentru cei interesați, romanul chiar trece testul Bechdel. În plus, deși extratereștri invadatori sunt asemănători insectelor, nu mor toți simultan atunci când e distrusă regina/nava mamă/punctul lor sensibil central. Iar ca bonus, în text sunt strecurate referiri la romane SF clasice, ceea ce te duce repede cu gândul la celebrele easter eggs din filmele cu super-eroi.

De fapt, întregul roman e foarte cinematografic. Din păcate, spre deosebire de primul volum, nu mai e nicio referire la ciorbă, așa că singura speranță pentru o potențială ecranizare ar fi un regizor străin. Însă până atunci, puteți citi cartea, se citește incredibil de ușor, e scrisă într-un stil lejer, relaxat, amuzant. Umorul e obținut într-un fel foarte neaoș, prin comentarii dulci-amărui la adresa unor realități pe care le cunoaștem cu toții... dar sunt și momente în care avem parte de niște situații comice prin absurdul lor (o să vă placă să descoperiți ce este substanța P. și de ce merităm să fim invadați pentru ea).

Așadar, vă recomand Bacalaureat dacă aveți vreodată vreo 3 ore la dispoziție și aveți chef de un roman simplu, distractiv, care să vă facă să râdeți. Merge numai bine dacă plecați în weekend-uri pe la rudele de la țară și vreți să vă dați intelectuali citind pe prispă.