Evenimente: RomCon 2017

A mai trecut un RomCon, al treilea la care particip și probabil cel care mi-a provocat cea mai echilibrată părere. În 2015, la Suceava, am fost foarte impresionată pentru că nu mai participasem niciodată la vreun eveniment care să fie simultan de o asemenea magnitudine (în sensul că erau prezenți sefiști din toată țara) și atât de restrâns (în sensul că erau prezenți aproape în totalitate oameni din industria de carte: autori, editori etc). În schimb, în 2016, la București, m-a dezamăgit fix această restrângere, dar am început să văd în ea un potențial enorm de a ne coordona pentru a îmbunătăți situația actuală. Totuși, deși am înțeles motivele, n-am putut trece peste faptul că organizarea a cam lăsat de dorit, lucrurile părând improvizate și făcute pe genunchi.

Anul acesta, în schimb, RomCon-ul a fost ceva mai bine organizat. Tot au existat minim două variante de program diferite, tot nu s-a respectat mereu orarul, dar majoritatea evenimentelor și discuțiilor au avut loc și s-a găsit și timp pentru câteva dezbateri interesante. Per total, evenimentul a fost mai reușit față de cel de anul trecut.

O parte dintre participanții la RomCon2017

O parte dintre participanții la RomCon2017

Ceea ce nu înseamnă că întrebările pe care (mi) le-am pus anul trecut au rămas mai puțin valabile. RomCon-ul a fost, din nou, nesigur pe propriul public. Au existat discuții și dezbateri care par dedicate fanilor (dintre care unele foarte bune, cum a fost prezentarea despre IA a Andradei Cooș), dar care n-au beneficiat de prezența acestora pentru că, repet a mia oară, fanii nu vin la RomCon și nici n-ar trebui s-o facă. Am avut și un laser show cu mai mulți polițiști puși să blocheze accesul mașinilor pe stradă decât privitori (deși am înțeles că s-ar fi adunat ceva copii, pe care bineînțeles că nu i-a mai văzut nimeni la vreun eveniment ulterior). Am avut și conferințe cu Lucian Boia care a vorbit despre istorie și a fost întrebat despre SF de oameni care preferau să se audă vorbind vreo 10 minute până să ajungă la întrebarea nepotrivită pe care o adresau.

Dar au existat și discuții dedicate producătorilor de carte, la care oricine care nu activează în domeniu s-ar fi simțit în plus. Acolo, surprinzător, erau prezenți niște oameni care nu produc romane și care, bineînțeles, au propus soluții fără să cunoască într-adevăr domeniul (deși a fost și un moment în care o soluție cu un oarecare potențial a fost respinsă într-un mod care mie mi s-a părut nepotrivit de vehement). Ah, și s-a citit din nou de pe foaie, deși aici fac o excepție de la indignare pentru conferința lui Marian Truță, care nu a citit pur și simplu, ci a și discutat pe baza ideilor de pe hârtie în timpul lecturii, care oricum n-a fost lungă. Din punctul meu de vedere, acela a fost cel mai fain punct din program, adecvat atât ca subiect de discuție, cât și ca abordare, dezbatere ulterioară ș.a.m.d. Așa ar trebui să arate o conferință de la RomCon.

Așadar, evenimentele de la convenția de anul acesta au fost un melanj de lucruri care nu aveau ce căuta împreună. Producătorii de carte au trebuit să asiste la discuții despre diverse subiecte nerelevante pentru industria de carte (deși unele au fost interesante chiar și-așa, cum ar prezentarea filmelor 360 făcută de Darius Hupov, care ne-a făcut pe toți să ne amintim de ce suntem fascinați de SF), iar fanii prezenți, atâția câți au fost, n-au înțeles nimic din disputele interne ale fandomului și din discuțiile aproape criptice despre starea pieței de carte de la noi.

În continuare, consider că RomCon-ul ar trebui să-și asume faptul că este doar un festival dedicat producătorilor de carte (autori, editori, traducători etc) și celor preocupați de industria aceasta și să începe să avem mese rotunde la care să încercăm să punem lucrurile în mișcare. Ba mai mult, ar trebui și eliminate de pe lista invitaților persoanele care demonstrează iar și iar că sunt contraproductive, care vorbesc ca să se audă vorbind, care divaghează doar de dragul de a vorbi despre sine. Nu-i poate împiedica nimeni să vină, dar hai să nu mai fie aduși cu tot dinadinsul. Abia atunci, discuțiile vor deveni ceva mai constructive.

Cupola bibliotecii „Antim Ivireanul” din Rm. Vâlcea

Cupola bibliotecii „Antim Ivireanul” din Rm. Vâlcea

Și, desigur, ar trebuie să încetăm să creăm evenimente pentru fani, care oricum nu au ce căuta la RomCon. Discuțiile și bârfele uneori tăioase, critica și glumele pe care noi le facem „între prieteni”, toate pot părea fie criptice, fie inacceptabile pentru cineva „din exterior”. De fapt, toată atmosfera RomCon-ului alienează fanii, care, în afară de a cumpăra câteva cărți și a lua niște autografe, nu prea au ce face. Iar pentru asta avem târguri de carte. RomCon-ul nu e un târg, ci o convenție, tocmai de aceea oamenii veniți din exterior, care nu cunosc - și nici nu au vreun interes să cunoască - „gașca” se plictisesc, așa că nu (mai) vin. Așadar, evenimentele create pentru ei sunt în general irosite, în loc să folosim acel timp într-un mod mai productiv.

Cam asta a fost concluzia mea, privind cât de cât obiectiv lucrurile. Subiectiv, însă, povestea arată altfel. Eu m-am simțit excelent. Cunoscând marea majoritate a participanților, dintre care pe unii nu i-am mai văzut de aproape un an, am avut senzația că sunt la o reuniune a colegilor de clasă. Cele mai faine discuții au fost, din nou, cele de la berea de seară, când s-a discutat despre proiectele viitoare, dar și despre nimicuri. Acolo e adevăratul „networking” pe care îl laudă corporatiștii. Acolo se leagă prietenii, dar se și conving editorii că ești o persoană care să merite riscul de a fi publicat. Acolo se râde la un pahar de vin, dar se și întăresc relațiile de colegialitate dintre oameni. Pentru cei care vor să intre în lumea SF&F din România, mi se pare că merită să cheltuiești câteva sute de lei pe un weekend în alt oraș pentru ocazia de a avea la un loc o serie de oameni din domeniu de la care poți afla cum merg lucrurile cu adevărat.

Statuia Independenței din Rm. Vâlcea

Statuia Independenței din Rm. Vâlcea

Și apropo de alt oraș, de data asta n-am repetat greșeala de la Suceava și am ales câteva ore în care am ratat niște evenimente ca să dau o tură prin oraș. Râmnicu Vâlcea e un loc liniștit, frumos, prin care mi-a făcut plăcere să mă plimb. M-am relaxat prin parcuri, am admirat câteva monumente arhitecturale, am văzut veverițe și pițigoi, am revăzut școlile care găzduiau concursurile de matematică la care participam în generală... A fost o după-amiază în care m-am relaxat ca un turist adevărat.

Revenind la RomCon, personal am un singur regret: dintre persoanele din fandom, au fost prezenți mai puțini oameni ca la Suceava, oameni pe care mi-ar fi plăcut să-i revăd. Unora le-am înțeles decizia, dar cred că dacă vrem să mergem înainte, ar trebui să renunțăm la încrâncenare, să tratăm RomCon-ul ca pe o vacanță și ca pe o reuniune și chiar să ne reunim, indiferent dacă e doar de dragul de a revedea persoanele pe care le agreăm (nu pe toată lumea, normal, dar toți avem oameni care ne și sunt simpatici și au și participat). Poate din acest punct de vedere, AntareSFest-ul de weekend-ul acesta va face o treabă mai bună.

Oricum, per total, eu m-am simțit bine și sper doar ca anul viitor, programul să fie mai adecvat, la fel și așteptările oamenilor care ar trebui să fie prezenți la convenția producătorilor de SF&F, pentru că asta este, de fapt, RomCon-ul. Și poate anul viitor, își va și asuma acest lucru.