Recenzie: Aleasa Dragonului de Naomi Novik

De când am auzit prima dată despre acest roman și despre felul în care mitul dragonului care răpește domnițe e modificat, am decis că vreau s-o citesc. Totuși, nu m-am așteptat la o carte atât de captivantă, atât de diferită de majoritatea romanelor Fantasy, deși, în același timp, reușește să se apropie uimitor de mult de ideea clasică de basm. E un amestec perfect de vechi și de modern, numai bun de recomandat tuturor amicilor amatori de povești.

Povestea: Agnieszka este o fată simplă care locuiește într-un sat din Vale alături de familia ei. Valea este domeniul Dragonului, un puternic vrăjitor care își apără supușii de Codru și de influențele lui malefice. Codrul nu e este o pădure obișnuită, ci una întunecată, strâmbă, plină de creaturi de coșmar, de la imenși lupi turbați la copaci care se pot mișca și care te înșfacă atât de strâns încât nu mai ai nicio scăpare. Codrul a făcut multe victime de-a lungul timpului, ademenind sau luând cu forța oameni ce s-au apropiat prea mult. Majoritatea au dispărut fără urmă, dar unii se mai întorc uneori în satele lor, părând neschimbați, deși sunt posedați de Codru, fiind astfel porniți să rănească sau să ucidă cât mai mulți dintre cei dragi.

Dragonul este cel care luptă împotriva forței malefice străvechi din Codru. În schimb, el cere de la supușii săi câte o fată în fiecare deceniu. Aceasta trăiește alături de el în cetatea sa, devenind o doamnă care nu mai suportă să se întoarcă la rudele abandonate. Imediat după cei 10 ani, când sunt eliberate, fetele pleacă în lumea largă, departe de Codru și de influența lui îngrozitoare. O astfel de fată cred cu toții că va deveni și Kasia, prietena Agnieszkăi. Kasia e frumoasă, sprintenă și talentată, așa că nimeni nu se îndoiește că ea va fi cea aleasă de Dragon. Însă magul face o altă alegere și Agnieszka descoperă alături de el că e mult mai mult decât o simplă fată.

Părerea mea: Îi avertizez din start pe amatorii magiei cu reguli clare și limite și mai clare că s-ar putea să fie dezamăgiți de acest roman, în care deseori magia e pur și simplu magică și nu respectă foarte clar propriile reguli. Din punctul meu de vedere, însă, acest aspect n-a fost un punct slab al poveștii pentru că, teoretic, magia surprinde deseori personajele din Aleasa Dragonului, așa că deși pare că uneori oamenii scapă „prea miraculos” din anumite situații, povestea rămâne una bine scrisă.

Acestea fiind zise, alte dezavantaje nu i-am găsit cărții. Povestea Agnieszkăi începe ca un basm, cu fata nu-chiar-atât-de-frumoasă care este aleasă, totuși, pentru calitățile de dincolo de aparențe. Dar continuarea poveștii e mereu surprinzătoare, e plină de întorsături de situație care mi s-au părut extrem de frumos pregătite, astfel încât să reușească să îți înșele așteptările fără să simți că autorul trișează, ascunzând prea bine indiciile.

Mai mult decât structura poveștii, însă, mi-a plăcut rolul Kasiei de-a lungul tuturor întâmplărilor. N-o să vorbesc prea mult despre ea, vreau să vă las plăcerea de a-i descoperi povestea, însă mi s-a părut un fel de Joker, un element misterios, dar niciodată atât de neclar încât să fie ușor de trecut cu vederea. Nu am reușit să-i ghicesc nicio clipă rolul, am subestimat-o sau supraestimat-o mereu, până când am ajuns să îndrăgesc felurile în care reușea să mă surprindă.

Totuși, ceea ce m-a fascinat și surprins cu adevărat și ceea ce mă face să recomand cartea cu drag oricui este povestea Codrului. Nu e deloc ceea ce pare la prima vedere (sau la vederile ulterioare), Codrul e mult mai mult decât o forță malefică inventată pentru că orice roman trebuie să aibă un antagonist. E o ființă de o inteligență uimitoare, care acționează în atât de multe moduri nebănuite, părând deseori că se strecoară neobservată și că înaintează implacabil în același timp. Mi-a plăcut enorm nu numai „personajul” în sine, ci și lecția pe care mi s-a părut că mi-a oferit-o citindu-i povestea.

Bineînțeles, Aleasa Dragonului nu e un roman perfect. V-am spus deja că regulile după care funcționează magia sunt mai fluide decât ar putea accepta unii. Poate și alegerea de a scrie la persoana I îi va deranja pe o parte dintre voi (Agnieszka nu e chiar foarte agreabilă la primele pagini). Poate altora n-o să le placă Dragonul și faptul că de-a lungul romanului, sunt câteva momente în care naratorul nu-i înțelege motivațiile, ceea ce poate fi confuz și pentru cititor. Dar toate aceste mici detalii pălesc în fața unei povești captivante, surprinzătoare, diferite, dar diferite într-un stil cumva familiar. Povestea pleacă de la un basm cu influențe poloneze, iar folclorul lor nu e atât de diferit de al nostru, așa că deși eu am simțit că romanul e foarte diferit de ceea ce scriu americanii în general, l-am simțit mult mai aproape de mine.

Prin urmare, dacă vă plac poveștile fantastice, captivante, cu întorsături de situație și cu personaje puternice și memorabile, vă recomand cu drag Aleasa Dragonului. De fapt, v-o recomand indiferent de ceea ce citiți în general pentru că e genul de carte care o să vă reamintească de basmele copilăriei în timp ce o să vă surprindă cu fiecare pagină.