RomCon 2015 - ziua III & concluziile mele

A treia şi, din pacate, ultima zi de RomCon a început ceva mai devreme, la ora 9 şi jumatate, când Alex Lamba, Lucian Dragoș Bogdan și Daniel Timariu ne-au vorbit, printre altele, despre Romanian SF DataBase, o bază de date la care lucrează, unde vor să centralizeze toți autorii și toate lucrările SF publicate de-a lungul timpului.

Deocamdată au început cu anii 2014 și 2015, dar au în plan să meargă cât de departe în trecut se poate. Personal, mi se pare foarte faină ideea lor, mai ales că e extrem de utilă pentru toată lumea: e o unealtă de promovare pentru autori, un punct de plecare pentru editorii în căutare de talente și un loc excelent de informare pentru cititori. Nu pot decât să le urez succes și să-i asigur de tot sprijinul meu!

event-romcon-2015.jpg

Trecerea de la discuția despre centralizarea muncii autorilor români la o discuție despre revistele SF&F unde aceștia publică a fost făcută foarte natural, așa că i-am ascultat pe Florin Stanciu (Fantastica), Cornel Secu (Revista Helion), Alex Lamba (Gazeta SF), Marian Truță (CPSF & Nautilus) și Mike Hăulică (Argos & Galileo), care ne-au povestit mai multe despre scopul revistelor respective.

Printre altele, am aflat că CPSF-ul urmează să treacă printr-un proces de rebranding în urma căruia va începe să semene mai puțin cu o cărticică și mai mult cu o revistă, oferind o mai mare libertate în special creatorilor de bandă desenată. Eu una abia aștept noile numere, chiar dacă se pare că va trebui să-mi țin răbdarea în frâu cel puțin până anul viitor.

În pauza de cafea am privit cu tristețe cum cărțile rămase pe standuri sunt împachetate frumos, pornind pe drumul înapoi acasă. Totuși, festivalul nu s-a terminat de tot, ci am mai asistat și la o prezentare ținută de Darius Hupov despre filmele SF cu buget redus. Deși n-am auzit de majoritatea celor prezentate de el, din punct de vedere al poveștii, par mult mai consistente decât multe blockbusters, așa că mi-am luat notițe și abia aștept să le văd.

În timpul mesei de prânz a avut loc închiderea neoficială a festivalului, când oamenii au început deja să se îndrepte spre gări sau mașini. Totuși, am rămas câțiva până la finalul-final, când George Sauciuc a declarat lucrările închise și Cornel Secu ne-a oferit câte un păhărel de coniac care să ne ajute să înghițim regretul că RomConul s-a terminat.

Spre deosebire de drumul spre festival, care, din cauza entuziasmului, a părut interminabil, la întoarcere mi s-a părut că ajungem prea repede înapoi acasă. Dar am avut totuși suficient timp să-mi fac ordine prin gânduri și impresii: a fost foarte fain RomCon-ul ăsta. Pe lângă faptul că mi-a oferit ocazia să cunosc oameni noi și să aflu ultimele știri și planuri în legătură cu diverse proiecte ambițioase, dar necesare, am putut și să-mi confirm ceea ce am început să observ în ultimul an: lucrurile se mișcă.

SF-ul e cât se poate de viu și de vocal, autorii consacrați încă scriu, tinerii autori vin din spate (și ambele antologii lansate la festival - Eroi fără voie și Moștenitorii - sunt dovada vie a acestui fapt), dar există și fani care sunt doar asta: fani. Adevărat, unii din ei vor să scrie, dar chiar dacă nu luam asta în seamă, balanța dintre scriitorii și fanii care participă la astfel de evenimente e încă înclinată de prezența covârșitoare a autorilor. Însă încet-încet, lucrurile dau semne că se vor schimba. Și să trăiești schimbarea, să vezi istoria literară scriindu-se în fața ta e ceva ce n-aș rata pentru nimic în lume.

Sper să ne revedem cu toții la RomCon 2016!

Notă: Doamne, ce bine e să tastezi iar la un laptop. Telefoanele astea deștepte or fi ele bune, dar e greu să înlocuiască o tastatură atâta timp cât omenirea vine dotată cu zece cârnăciori porecliți degete. Dar acum că am revenit la un instrument prietenos, trebuie să mă țin de cuvânt și să umplu articolele despre RomCon cu pozele aferente, ceea ce se va întâmpla imediat ce reușesc să mă împac cu niște platforme căpoase de photosharing.


Un fel de erată: ca reacție la acest articol, pentru cei interesați, fac câteva precizări:

  1. Am afirmat în primul paragraf al acestui articol faptul că RSFDB ar putea fi o unealtă utilă pentru editorii în căutare de talente. A fost o afirmație hazardată, nu sunt editor, nu știu cum procedează ei pentru a alege un text. Din discuția de la RomCon, am dedus că un editor ar putea considera util un loc unde să poată vedea toate textele deja publicate de un autor care vrea să debuteze în volum, deoarece așa ar putea vedea „de ce e în stare” respectivul autor. Dacă formularea mea a fost nepotrivită sau neconformă cu realitatea, îmi cer scuze.

  2. În al doilea paragraf din articol, am afirmat faptul că la „masa rotundă” despre scopul unor reviste SF&F ar fi vorbit și Mike Hăulică. În programul evenimentului, el nu apărea ca vorbitor. Când a venit la discuție, ca membru în public, Alex Lamba l-a invitat să se alăture celorlalți vorbitori. Mike a refuzat până când, spre final, a fost menționată ideea remunerației autorilor, moment în care Michael a venit în față, alături de ceilalți vorbitori, pentru a ne povesti mai multe despre culisele unei reviste care își plătește autorii, așa cum este Argos. Eu l-am enumerat printre vorbitori nu din dorința de a transmite un neadevăr, ci pentru că nu am vrut să intru în detalii care mi se părea irelevante despre desfășurarea pas cu pas a discuției. Dacă formularea mea a indus oamenii în eroare, îmi cer scuze și sper că acum lucrurile sunt suficient de clare.

  3. În penultimul paragraf al articolului meu, am enumerat două antologii lansate la RomCon, Eroi fără voie și Moștenitorii. Prin alăturarea titlurilor nu am vrut în niciun fel să transmit ideea că valoarea celor două lucrări ar fi identică sau chiar comparabilă. În primul caz, e vorba de antologia unor autori care au trecut printr-un atelier de creative writing și printr-un cenaclu înainte să publice acele texte, care sunt strânse într-o carte apărută la o editură. În al doilea caz, singurul lucru pe care îl știu despre geneza Moștenitorilor este faptul că sunt texte ale unor elevi de liceu adunate de Florin Haidamac într-un fel de broșură. Nu am citit în întregime niciuna dintre cele două lucrări, nu a fost intenția mea să le judec sau să desconsider vreuna dintre ele. Enumeram două lansări ale unor culegeri ale unor autori considerați tineri. Nu am vrut să transmit că se află la același nivel al maturității scriitoricești și dacă mesajul meu a fost nepotrivit, din nou îmi cer scuze.

Prin acest articol, am vrut să comunic o mică parte din ce am înțeles și simțit eu la RomCon, atât în ziua a treia, cât și per total. Nu a fost scris cu rea voință, nici cu intenția de a transmite neadevăruri. E posibil ca dorința de a rămâne un articol scurt a răpit din detaliile care erau, poate, necesare. Sper ca mesajul meu să nu fie interpretat ca rău voitor și sper ca acease explicații suplimentare să furnizeze tuturor celor interesați ceea ce articolului îi lipsea.

Cât despre celelalte două observații din articolul lui Michael Haulică, ele nu se referă la articolul meu sau la vreo afirmație care să-mi aparțină, fie ea editată/modificată sau nu.