Read-a-...little?

Titlul corect era Read-a-thon, care e un fel de maraton de lectură. Un book-blogger lansează provocarea, precizând o perioadă de timp și câteva criterii pe care cărțile alese de participanți trebuie să le îndeplinească, apoi dă liber la citit. Șmecheria nu e să citești extraordinar de incredibil de mult, ci faptul că unii citesc mai temeinic dacă au un program.

Din păcate, nu mă număr printre ei, însă le felicit pe Anddeea și Pufuleț care au lansare câte un read-a-thon în această perioadă. Și felicit și participanții, mi-a făcut plăcere să citesc despre progresul vostru. Eu, însă prefer să citesc după chef, și mă refer aici și la cantitate și la cărți. Știu că regulile unui read-a-thon nu sunt extem de stricte, cărțile se pot schimba/înlocui, însă pur și simplu nu m-am simțit în stare să particip. Poate o s-o fac și pe asta, odată și odată :D

Totuși, mi s-a părut interesant că read-a-thon-ul lui Pufuleț avea o cerință cel puțin neobișnuită: să citim o carte cu ilustrații. În final, a anunțat că e ok și o carte de benzi desenate/manga, oricum, să fie ceva cu poze. În momentul acela, mi-am amintit că sunt o persoană groaznică pentru că am împrumutat la sfârșitul clasei 12-a Watchmen, un roman de benzi desenate (nu știu dacă aste e terminologia corectă, dar până la urmă... chiar e un roman, doar că de benzi desenate... oh, well) și acum am terminat anul I și încă nu l-am citit & returnat.

Din fercire, am și niște super-prieteni care înțeleg și lipsa de timp și faptul că uneori între tine și ceea ce ai plănuit să citești apar alte romane care pur și simplu ți se lipesc de mâini și nu te lasă în pace până nu le termini (serios, cărțile pot fi foarte persuasive!). Totuși, chiar dacă prietena care mi l-a împrumutat m-a asigurat că e ok, deja mă simțeam foarte foarte prost pentru că practic răpisem cartea, așa că deși nu particip la read-a-thon, m-am apucat s-o citesc.

Culmea, îndeplinește și vreo 3 din cele 6 cerințe (are ilustrații, vreau s-o citesc de muuuuuult și are peste 300 de pagini), ba chiar, dacă forțez un pic lucrurile, îndeplinește toate cerințele, cu excepția faptului că nu e scrisă de un clasic român (are și niște negru și niște ochi pe copertă, nu?). Oricum, am citit-o, a fost interesantă, singurul meu regret a fost faptul că e de la DC Comics, care au cu totul și cu totul alți eroi față de Marvel, așa că nu știam absolut nimic despre ei (de la Marvel mai știu și eu câte ceva despre istoria unora dintre eroi). În plus, aici totul e foarte foarte dark și mult mai realist, super-eroii nu prea sunt super (cu o excepție), sunt doar oameni în costume care au ales să schimbe ceva, iar unii nici nu prea sunt eroi pentru că sunt pur și simplu... duși? Bine, presupun că pot să înțeleg că nici lumea lor nu e tocmai una roz, dar... prefer ca super-eroii mei să rămână și super, și eroi.

Ceea ce nu înseamnă că nu mi-a plăcut Watchmen, din contră, mi s-a părut interesantă perspectiva diferită asupra eroilor costumați și ilustrațiile sunt pur și simplu superbe. În plus, printre altele, povestea prezintă o bandă desenată pe care o citește un personaj, așa că... benzi desenate în benzi desenate? Awesome :) Și în sfârșit pot să returnez cartea și să scap de musca de pe căciulă :)