Jurnal: Într-o viață anterioară...

jurnal.JPG

... am fost delfin. Sau vreun tip de pește. Sau vreun extraterestru interesant care trăia într-un mediu format dintr-un lichid dens. Oricum, ceva din iubirea pentru apă s-a păstrat, pentru că iubesc marea enorm de mult!! (pleonasm 100% intenționat)

Îmi place să merg la mare. Îmi place să înot, mai ales când marea e un pic agitată, ca să fie mai puțină lume în apă, dar și puțin mai interesant înotul. Îmi place și să stau pur și simplu pe plajă și să ascult marea, încercând să-mi sincronizez respirația cu valurile... De fapt, pentru mine și familia mea a devenit un fel de tradiție să ne petrecem o săptămână la mare simțindu-ne bine împreună.

Dar ceea ce apreciez cel mai tare de fiecare dată când ajung la mare este felul în care reușește ea să te facă să te simți mic. Îți amintește ce ești și cât de neînsemnat ești. Și deși știi asta mereu, marea te face s-o simți, s-o conștientizezi. E unul dintre cele mai fascinante sentimente din lume și nici nu e greu de obținut. Pur și simplu înoți puțin, până când mulțimea rămâne în urmă și ești persoana care se află cel mai în larg. Apoi privești spre orizont. Și te simți mic.

mare1.jpg

Auzi lumea în spatele tău, simți nisipul sub tălpi, te crezi stăpân pe situație... dar simți marea mișcându-se lângă tine și în jurul tău, vezi cum fiecare val, oricât de mic, face orizontul să dispară. Atunci când privești în larg, vezi un infinit albastru. Ești mic.

În acel moment, în mintea mea se face liniște. Tot ce mă preocupa cu câteva clipe în urmă dispare. Nu doar grijile și problemele și alte baliverne, dar și speranțele, emoțiile... sentimentele se amestecă și se estompează până când rămâne doar un fel de liniște, un fel de calm. În același timp, însă, totul în jurul meu pare să devină mult mai intens, culorile se aprind, sunetele răsună, mirosul de apă, nisip și sare îmi umple ființa.

Într-un astfel de moment, știi că ești mic, dar și că ești viu. Și deși taci și trăiești clipa, fiecare celulă din tine urlă împotriva infinitului, un urlet care pulsează în ritmul în care îți bate inima, un urlet care îți reamintește de tine. Ești mic, dar ești viu, și asta e cel mai important lucru din lume.

Totul durează doar câteva clipe, dar acele clipe sunt motivul pentru care, imediat ce începe vara, nu-mi doresc decât să ajung pe malul mării. Asta, și faptul că se citește excelent pe plajă :))