Jurnal: Ziua mea de leneveală

Dacă m-ar întreba cineva cum definesc eu o zi de leneveală, răspunsul meu ar fi, invariabil, același: o zi de zăcut în pijamale cu laptopul în brațe și televizorul deschis, uitându-mă la seriale, filme sau filmulețe pe Youtube. În definiția mea nu includ nici măcar schimbatul din pijamale, cu atât mai puțin ieșitul afară. Și în general, vara vreau doar să lenevesc.

Totuși, săptămânile care s-au scurs de când sunt în vacanță sunt dovada perfectă că anul acesta am încercat să obțin un echilibru între lenea mea maximă și alte activități „de vară”. Anul acesta pot spune că am devenit mai cooperantă la ieșit din bârlog.

Dar obiceiurile vechi mor greu, așa că ieri mi-am oferit o zi de făcut nimic. Și cu ocazia asta am aflat că m-am schimbat suficient de mult cât să nu pot să rezist la prea multe zile din astea fără să mă plictisesc. Oricum, nu știu exact când am luat hotărârea să nu fac nimic. Știu că am intrat dimineața (vorba vine… era de fapt ora unu, ieri m-am trezit târziu) pe blog și neavând nimic scris dinainte (uneori mă apucă scrisul la ore imposibile, așa că salvez articolele pentru a le corecta doua zi) și nici inspirație, am deschis youtube-ul ca să caut niște muzică numai bună să-mi intru în ritm.

timp-petrecut-frumos.JPG

Doar că pe pagina de start am găsit un filmuleț nou pe unul dintre cananele care reușesc mereu să mă distreze, Cinema Sins, cei care fac seria Everithing Wrong With. EWW e o serie în care sunt subliniate cu mult umor „greșelile” din anumite filme. Nu sunt neapărat lucruri care strică filmele, ci mici scăpări de la montaj, unele clișee din scenariu, mostly fun stuff. Dacă îi privești relaxat, înțelegând că n-au nimic cu filmul, ci o fac pentru distracție, atunci sunt super-amuzanți.

Și pentru că n-am putut să mă opresc la un singur filmuleț, l-am deschis și pe cel despre primul film din seria Percy Jackson, pe care nu-l văzusem. Totuși, după primele 20 de secunde, când m-am prins că Posidon e Hunt, tipul-super-awesome din Grey's Anatomy și că Zeus e Sean Bean, m-am hotărât să văd flmul... și așa a început leneveala!

Filmul în sine nu m-a impresionat. Mi-am petrecut jumătate din el încercând să-mi dau seama ce scene o să găsesc în filmulețul EWW și cealaltă jumătate fără să-mi pese cu adevărat de personaje, întrebându-mă *spoiler* de ce Percy credea că salvându-și mama din Infern o să se rezolve și problema fulgerului dispărut *end of spoiler*. După ce s-a terminat, mi-am dat seama că n-aveam nicio șansă să-i scriu o recenzie, pentru că nu aveam material nici măcar pentru 2 paragrafe.

Așa că am intrat pe net să văd ce scriseseră alții. Așa am găsit articolul Leontinei, care mi-a amintit de toate desenele animate pe care le iubeam când eram mică. Și mi-am amintit că acum doi ani, am petrecut vreo două săptămâni uitându-mă la toate cele cinci sezoane din X-men: The Animated Series și că îmi propusesem să repet experiența cu X-men: Evolution, pentru că X-men au fost preferații mei dintotdeuna. Așa că vreo 4-5 ore le-am petrecut uitându-mă la primul sezon. Nu mă așteptam să mă prindă atât de mult, dar după fiecare episod reacția mea era asta:

another.gif

Șiiii așa s-a făcut seară și mi-am dat seama că dacă încep încă un sezon, o să se facă ora trei noaptea, așa c-am lăsat-o baltă și m-am apucat de citit. Începusem Vegetal sâmbătă, citisem cam o treime, așa că m-am pierdut în carte... și când am ridicat ochii din ea era deja unu noaptea, dar nu mai aveam mult, așa că... Atunci când am terminat nu era chiar trei, ci doar două jumate!

Și așa doamnelor și domnilor, s-a încheiat ziua mea de leneveală totală. Ca dovadă, azi nu mă mai pot opri din scris :))

Pe lângă acest articol, am mai schițat vreo două recenzii, una de carte, una de film. În plus, diseară merg la Clubul de Lectură Nemira, deci după ziua de ieri mi s-au încărcat bateriile mai ceva ca ale iepurașului Duracell. Unde vreau să ajung cu toate astea? Absolut nicăieri. Dar simțeam că pe lângă câștigul meu de energie, a ieșit ceva bun din ziua de ieri, și anume un articol. De acord?