Film: Maleficent

E al doilea film Disney la rând la care îmi duc familia, în curând o să înceapă să creadă că îi consider copii :))

poster-maleficent.jpg

Povestea:

În Moors, ținutul creaturilor fermecate, trăiește Maleficent, o zână puternică și curajoasă care iubește să zboare. Într-o zi, Ștefan, un om, pătrunde în ținutul ei, încercând să fure o piatră prețioasă. Totuși, între cei doi se naște o prietenie improbabilă, în ciuda faptului că oamenii și ființele magice sunt dușmani de secole.

În cele din urmă, însă, ambiția lui Ștefan de a deveni rege duce la răcirea relațiilor dintre ei. Și tot ambiția este cea care îl determină pe actualul rege să încerce să invadeze Moors, dar Maleficent, acum cea mai puternică dintre zâne, reușește să pună pe fugă armata regelui, care aproape își pierde viața.

Întors la palat și simțindu-și sfârșitul aproape, regele fără urmași promite tronul oricui o răpune pe Maleficent. Atunci Ștefan, mai hotărât ca oricând să-și împlinească visul, se întoarce în Moors și îi câștigă din nou încrederea prietenei sale, doar pentru o a trăda atunci când îi taie aripile, dovada cerută de rege pentru a confirma moartea zânei.

Astfel Ștefan a obținut ceea ce și-a dorit dintotdeauna, dar Maleficent nu îl iartă așa ușor și îi blestemă primul născut, pe prințesa Aurora, cea care va deveni frumoasa din pădurea adormită.

 
 

Părerea mea:

Încă de când am auzit prima dată că se va face un film despre zâna cea rea din Sleeping Beauty, am vrut să văd Maleficent. O reinterpretare care să aducă în prim plan povestea personajului negativ mi s-a părut o idee cu un mare potențial. Și am avut dreptate, pentru că povestea, deși modificată, a fost fascinantă pentru că a reușit să fie ceva cunoscut și totuși ceva nou.

Întotdeauna mi s-a părut extraordinară ideea de zbor. Și nu mă refer la zborul cu avionul sau planarea cu deltaplanul, parapanta și altele asemenea (deși pe astea am de gând să le încerc la un moment dat), ci ideea de a avea aripi, de a putea controla zborul, de a putea privi lumea de sus după bunul plac. Ideea de a avea această libertate și de a o pierde mi se pare cel mai crud lucru, așa că mi-a fost ușor să o înțeleg pe Maleficent.

Și pentru că sunt la rândul meu o fire impulsivă, i-am înțeles și acțiunile ulterioare blestemului. Tocmai de aceea știam că filmul va fi interesant, pentru că mă așteptam să ne-o arate pe Maleficent nu ca pe un personaj negativ, ci ca pe un erou neînțeles. Așa, i-am putut descoperi umanitatea (mă rog, „zânitatea”). Încă de la început ni se spune că am putea crede că această zână e doar o simplă fată și, în final, am ajuns s-o consider într-adevăr o persoană în care întunericul și lumina se amestecă.

poster-maleficent-2.jpg

Un alt aspect interesant al filmului a fost faptul că a creat o istorie și pentru cioara nelipsită a lui Maleficent, despre care aflăm că se numește Diaval. În ciuda faptului că am rezonat cu zâna cea rea, Diaval a fost personajul meu preferat. Deși urăște câinii, e la fel de loial ca unul dintre ei, dar e în același timp bun, cald, sincer... s-ar putea să înceapă să-mi placă ciorile mulțumită lui :)) La un moment dat, chiar mi s-a părut că fie o ia locul prințului Phillip în poveste, fie o să devină jumătatea lui Maleficent. Dacă vreuna din ipotezele mele s-a adeverit sau nu rămâne să aflați voi înșivă atunci când veți vedea filmul ;)

Eu vi-l recomand pentru că e un film bun care aduce o perspectivă nouă asupra unei povești a copilăriei. În plus, are efecte speciale superbe, creaturile magice din Moors sunt extrem de bine realizate... și pur și simplu adorabile. Eu am mers cu întreaga familie și le-a plăcut tuturor, așa că pot să spun că e un film pentru toate gusturile. Sper să vă placă și vouă :)