Să vedem cine mai doarme

Imaginați-vă un pod. Vechi, din lemn închis la culoare, cu o scară de acces întortocheată pe care, urcând-o, dai tură după tură până când amețești puțin, suficient cât contururile să nu fie chiar clare. Sau e de la fumul vag de țigară? Oricare ar fi motivul, efectul e interesant pentru că, împreună cu puținele raze de soare care intră pe fereastra din tavan și cu cele două reflectoare care dau o lumină roșie-sângerie, efectul e supranatural. Cam așa arăta cadrul în care s-a desfășurat săptămâna trecută Festivalul de Literatură Horror Vineri 13.

 
event-vineri-13.jpg
 

Furtuna care tocmai se terminase a afectat puțin programul, așa că sesiunea de lectură a început mai târziu, însă a început în forță cu lectura în premieră a prologului volumului 3 al seriei Ultima vrăjitoare din Transilvania de Anna Vary. Autoarea nu a putut fi prezentă, însă ne-a citit Cristina Nemerovschi.

Pentru fanii seriei care nu au putut fi prezenți, cred că nu e o surpriză că acest volum este povestit din punctul de vedere al Alexandrei, care dă și numele romanului. Eu personal n-am citit niciun volum din serie, așa că nu eram familiarizată cu personajele, dar am înțeles destul din prolog cât să mi se pară o serie interesantă.

În continuare, tot în absența autorului, Alex Voicescu ne-a citit prologul romanului Suflet pierdut de Silviu Urdea, care te înfioară de la primele rânduri. Capitolul descrie amănunțit tot ce i se întâmplă unei femei de când se trezește legată și înțelege că a fost răpită și până când răpitorul ei o ucide. Între cele două momente e multă tortură. A fost, de departe, cea mai gory lectură a serii și abia atunci am înțeles că noaptea mea nu urma să fie atât de liniștită pe cât îmi imaginasem.

Au urmat Cătălin Marin și Leonard Ancuța cu câte un fragment din romane aflate în lucru. Apoi, Cristina ne-a citit un fragment din Rezervația unicornilor și a avut loc lansarea antologiei Best of Mystery & Horror #1, care conține cele mai bune 16 texte dintre cele publicate în primele 12 numere ale Revistei de Suspans.

Și apoi a avut loc lucrul pentru care am mers. Devin puțin previzibilă, dar motivul pentru care am participat la eveniment a fost faptul că un anumit autor care îmi place la nebunie (A.R. Deleanu) ne-a promis că va citi un text încă nepublicat. Ceea ce știam că nu însemna doar că o să citească, ci însemna că va face show. Și pentru că voiam să fiu printre primii care ascultă acea poveste m-a făcut să ignor furtuna de afară și să nu lipsesc. Și bine am făcut, pentru că a fost într-adevăr show.

Mai întâi a avut loc lansarea ediției a II-a a romanului său de debut, Îmblânzitorul apelor (recenzia mea o găsiți aici), din care ne-a citit câteva paragrafe (pentru cine știe, cele despre Ghiță Nebunul). Din nou mi s-a părut interesantă discrepanța dintre modul în care autorul își citește textul și cel în care o fac cititorii. În capul meu, tonul cu care citeam era mult mai sumbru și mai serios, nici pe departe atât de relaxat.

La fel de relaxat a fost și tonul naratorului textului nepublicat promis. Spun al naratorului, deoarece fiecare personaj avea vocea sa, tonul său. Și mi-e imposibil să redau în cuvinte deliciul de a asista la momentele în care A. R. Deleanu își citește textele, pentru că e mai mult decât o lectură, e un spectacol, o plăcere. Și textele în sine sunt niște „bizaroproze” care o să vă bântuie mult timp după ce lectura, fie ea publică sau individuală, se va fi terminat.

Închei așa cum v-am obișnuit, recomandându-vă să luați parte la cât mai multe evenimente din sfera literară, în special la acelea la care aveți ocazia să vă întâlniți autorii preferați, sau chiar autori noi, care ar putea ajunge să se numere printre preferații voștri. În plus, de data asta încurajez și bloggerii să scrie despre astfel de evenimente, să le promoveze cât de des au ocazia, pentru că așa nu numai că încurajăm autorii, dar încurajăm și editurile să organizeze astfel de evenimente mai des :)