Snobism literar

Cred că am să subintitulez acest articol „Hai să nu aruncăm cu noroi”.

Printr-un dar divin (literalmente) numit sărbătoarea de Paște, am făcut și eu rost de câteva zile libere și m-am apucat să mai citesc ce au mai scris alții prin blogosfera de carte cât timp am tras eu chiulul. Spre supriza mea, ori nu urmăresc eu ce trebuie (habar n-am care bloggeri mai sunt pe val și care au renunțat de tot), ori lumea s-a întors cu fundul în sus.

Eu m-am apucat de blogăreală după ce am descoperit că există și alte cărți decât alea de la orele de română, cărți care îmi spun mie personal ceva, cărți despre care culmea, am voie să am și propria mea opinie, ba mai mult, am voie s-o trâmbițez public. And nobody can do anything about it! Asta era interesant prin blogosferă, toată lumea putea să aibă o părere, fie ea și diferită și atâta timp cât nimeni nu dădea cu noroi, toata lumea putea trăi în relativă pace.

Acum însă văd că lucrurile s-au schimbat, ca dacă ai sărit de vreo 16 ani, YA-ul nu numai că nu mai e cool, dar trebuie ponegrit, oricine citește o carte cu vampiri e un fraier cu gusturi proaste de care trebuie să ne fie milă și mai nou și distopiile sunt toate la fel, deci nașpa... Ceea ce mi se pare puțin prea mult e faptul că toată lumea recunoaște că și ei și-au început pasiunea pentru lectură cu aceleași cărți pe care le ponegresc acum, dar scuza e că erau mici și proști și nu care cumva să faceți la fel, uite, vă recomand eu chestiile astea care îmi plac acum, care sunt în mod categoric de calitate.... Și dacă peste 2 ani n-o să-ți mai placă, o să arunci iar cu noroi? -_-

În primul rând, YA-ul e scris pentru tineri. Dacă ai depăși vârsta, s-ar putea să nu-ți mai placă. Ceea ce nu înseamnă că sunt proaste, ci doar că a venit momentul să treci la nivelul următor. De asemenea, înseamnă că ar trebui să-i lași și pe alții să descopere singuri când nu le mai place și când sunt ei pregătiți să treacă la altceva. Oricine ridică o carte de pe raft și o citește pentru că vrea e deja mult peste medie și are dreptul să se poată simți bine în compania altor cititori, nu să fie condamnat pentru gusturile sale. Exact asta făceau profii de română pe care i-am detestat cu toții, dacă vom face și noi la fel, n-o să mai citească nimeni nimic niciodată.

În al doilea rând, șmecheria cu literatura și cu arta în general e că trebuie să îți placă ție. Normal că te interesează și părerea altora (avizată sau, „mulțumită” educației românești, mai degrabă o preferăm pe cea neavizată, dar sinceră), normal că o să urmezi recomandările altora, dar în definitiv, singura părere care conteaza e a ta. Deci ai voie să nu-ți mai placă un gen, dar lasă-i și pe alții să aibă dreptul să le placă. Ai dreptul să le recomanzi ceea ce-ți place acum și ai dreptul să nu mai recomanzi ceva ce ți se părea genial cu doi ani în urmă, dar nu te apuca să spui că genul ăla e de fapt o prostie și că regreți că ți-a luat atâta timp ca să înțelegi asta. Dacă ai avea din nou 16 ani, ți-ar plăcea din nou și, culmea, s-ar putea ca la 16 ani, ceea e acum ți se pare ok să ți se fi părut aiurea.

Așa că hai să ne revenim și să lăsăm lumea să citească ce vrea, când vrea, din orice motive, hai să avem cu toții păreri oricât de diferite, dar hai să nu ne apucăm să desființăm genuri întregi pentru că nu ne mai plac nouă. Fiecare gen are cărțile lui geniale și rateurile lui și doar pentru că unor oameni le place Twilight nu înseamnă că trebuie să-i facem să se simta prost. Deși cred că trebuia să folosesc persoana I, nu a III-a, pentru că și mie îmi place Twilight. Îi recunosc toate defectele, dar atunci când am citit-o m-a făcut să simt ceva, am rezonat cu povestea, ceea ce e mai mult decât pot spune despre multe alte romane.

Așadar, eu zic ca fiecare dintre voi să citească orice îi place, indiferent ce cred alții. Dacă pe voi lectura unei anumite cărți vă face fericiți, atunci ați citit o carte bună. Ar trebui să fie un criteriu suficient pentru voi, și e categoric suficient pentru mine.