Lecturi underground

V-a fost dor de mine? Sper că da, pentru că mie mi-a fost dor de voi, de blog, de citit...

Șiiii acum aș putea începe să mă plâng de lipsa de timp, de cantitatea de chestii nașpa pe care chiar și la o facultate care îmi place trebuie să le fac/învăț cu unicul scop de a trece la vreo materie care o să mă ajute în cel mai bun caz prin faptul că îmi dezvoltă abilitatea de a înghiți chestii care nu îmi plac. Daaaaar până la urmă există și destule chestii care îmi plac, care mă provoacă să-mi depășesc limitele și care mă fac să stau ore bune lucrând, așa că la sfarșitul zilei, simt că am făcut nu doar ceva util, dar și plăcut și interesant. Așa că deși nu mai am nici un sfert din timpul pentru lectură pe care îl aveam anul trecut, nu regret nimic :)

Totuși, nu pot spune că nu aș vrea să am mai mult timp pentru cărți. Și de când a început semestrul al doilea nu am reușit să găsesc acest timp (spre exemplu, v-am anunțat sâmbătă pe facebook despre un eveniment fain la care voiam să merg, dar o temă pe care o credeam simplă s-a prelungit mult mai mult decât sperasem, așa că n-am mai reușit să ajung). Dar m-am hotărât să mi-l fac singură, așa că miercuri seară mi-am luat liber de la facultate și am mers în subsol în Club A, unde am participat la PoetikA & ProzA, un eveniment tip lectură publică, la care s-a adăugat și lansarea romanului Ultimul avanpost de Lavinia Călina.

event-lansare-ultimul-avanpost.jpg

Voiam să particip la lansare, pentru că am auzit despre roman și eram curioasă cum arată o distopie scrisă de o româncă. Știți că am eu obsesia mea cu autorii români contemporani care sunt geniali și comparabili cu cei din străinătate. Dar pe lângă asta, voiam să merg să-l ascult pe A.R. Deleanu citind, pentru că speram eu că o să citească din romanul la care lucrează.

Am înțeles că ar fi făcut asta sâmbătă, (când eu încercam să deslușesc tainele intregralelor din legile electromagnetismului), însă de data asta ne-a citit o povestire despre care auzisem, dar n-o citisem, Sânul, dar și una dintre cele zece povestiri macabre din Acluofobia, Max Li. Ei bine, dacă până acum vă băteam la cap să mergeți la lansări de carte, pentru că e o atmosferă pentru care cuvintele nu sunt de ajuns, acum o să am o nouă fixație, și anume lecturile publice.

Citisem Max Li, chiar de două ori. Prima dată, mi-a plăcut mult pentru că trece de la real la anormal atât de lin și pentru că finalul e atât de neașteptat. Așa că am simțit nevoia s-o mai citesc o dată, știind unde se îndreaptă povestea. Dar ascultandu-l pe Deleanu citind a fost o experiență complet diferită față de lecturile ale mele, a fost în același timp ceva cunoscut și ceva nou, a fost o redescoperire a textului. Cât despre Sânul, am s-o caut cât de curând și am s-o citesc la rândul meu, ca să pot compara experiențele, deși încep să cred că nimic nu se compară cu a asculta un autor citindu-și opera. Acum tot ce sper e să am norocul să pot fi de față dacă va citi vreodată Scrum, pentru că e povestirea mea preferată :)

În afară de A.R. Deleanu, au mai citit și Ana Mănescu, Cristina Nemerovschi, Dan Suhai, Cristi Giambașu, Cătălin Marin, Radu Ianovi și, desigur, Lavinia Călina (despre lansare și romanul ei o să vă povestesc separat, probabil în weekend, ca să mă ambiționez să-mi găsesc timp să scriu mai des). Am ascultat câteva texte care mi-au plăcut și unele care nu m-au impresionat, o serie de poezii cu care am reușit să rezonez și unele al căror sens mi-a scăpat. Oricum, nu regret că am mers, mai ales că m-am întors acasă cu o carte nouă (pe care naiba știe când o să găsesc timp s-o citesc) și cu câteva nume de scriitori pe care vreau să-i citesc.

Singurul meu regret legat de eveniment a fost faptul că am avut senzația că mi-am ieșit din mână la capitolul socializare, pentru că am jucat rolul spectatorului pasiv, doar am stat și ascultat. Pur și simplu mi se golise creierul de orice fraza demnă de rostit. Normal, imediat ce am ajuns acasa m-am gândit la cel puțin o duzină de chestii pe care aș fi vrut să le spun. Din fericire, există mereu și o dată viitoare :)

Așadar, dacă sunteți din București, am înțeles că PoetikA & ProzA se desfășoară săptămânal (mai puțin săptămâna viitoare), așa că dacă vreți să experimentați pe propria piele atmosfera unei lecturi publice, atunci evenimentul acesta e pentru voi. Ca să fiți la curent cu toate întâlnirile, stați cu ochii pe pagina de facebook a celor de la editura Herg Bennet.