Despre copertele tie-in

Pentru că a devenit cool ca orice carte care a făcut furori în rândul tinerilor să fie ecranizată, termenul de „ediție tie-in” a romanului-sursă și-a făcut loc în terminologia iubitorilor de carte. Pe scurt, înseamnă că aceeași carte e reeditată, având pe copertă imaginea de pe posterul filmului.

Din câte știu eu, părerile printre cititorii împătimiți sunt destul de unanime: edițiile tie-in sunt dezirabile dacă filmul a fost bun și cad în uitare altfel. Bine, eu cred că edițiile tie-in nu sunt pentru noi, ci sunt special pentru cei care nu citesc prea des. Cred că rolul lor este de a-i atrage pe cei care nu știau că filmul a fost realizat după o carte sau pe cei cărora le-a plăcut filmul, dar nu prea citesc de fel.

Însă eu prefer să mă țin la cât mai mare distanță de ele.

Nu mă înțelegeți greșit, nu judec cărțile după copertă. De fapt, coperta pentru mine nu e niciodată un criteriu în alegerea unei cărți. Singurul impact pe care îl are e că uneori mă ajută să recunosc de la distanță o anume colecție a unei edituri, cum ar fi Nautilus de la Nemira, colecția SF de la Paladin sau cea de la Trei. Singura pretenție pe care o am de la coperți e să rămână relativ unitare de-a lungul unei serii de cărți. Tocmai de aceea nu îmi plac edițiile tie-in, pentru că majoritatea sunt parte dintr-o serie și adăugate în colecție, strică impresia de unitate.

În plus, ceea ce mă deranjează la toate edițiile tie-in, fie că sunt parte dintr-o serie sau nu, este chiar referința la film. Oricât de bun ar fi, oricât de mult mi-ar fi plăcut, filmul nu e carte. Povestea originală e întotdeauna diferită, mai bogată în detalii și idei. Sau chiar diferită cu totul, în sensul că nu întotdeauna ecranizările respectă cartea. Tocmai de aceea, prefer să le țin separate.

Dar asta nu înseamnă că nu apreciez ideea de tie-in (după cum spuneam la început, e perfectă pentru cei care n-au aflat că o carte stă la baza filmului) sau că am vreo problemă cu cei care le iubesc, dar se anunță o explozie de astfel de ediții, așa că m-am gândit să vă împărtășesc și eu părerea mea.

Voi ce credeți despre edițiile tie-in? Le vreți în bibliotecă sau preferați să separați cartea de ecranizarea ei?