Recenzie: Uite așa arată fericirea

Atunci când le-am cerut celor de la libris.ro această carte pentru recenzie, mă așteptam la o povestioară roz numai bună pentru luna februarie. Credeam că o să mă ajute să intru în starea de devoratoare de ciocolată în formă de inimioare cu umplutură roz de căpșuni (ha-ha, de parca aș avea nevoie. Sunt în starea asta de când m-am născut, și nu mă opresc doar la ciocolata în formă de inimioare. Întrebați-mi familia care a făcut o artă din ascunsul dulciurilor de mine). Însă povestea din Uite așa arată fericirea nu prea s-a lipit de mine...

coperta-uite-asa-arata-fericirea.jpg

Povestea:

GDL824 îi trimite din greșeală un e-mail lui EONeill22 și așa încep cei doi să corespondeze. Sunt totuși limitați la mesajele de pe internet, deoarece trăiesc în colțuri diferite ale țării. Dar din micile lor povestioare despre lucruri simple, care de fapt contează atât de mult, cei doi încep să se cunoască.

Însă în momentul în care GDL824 vine în orășelul lui EONeill22, el se transformă dintr-un nickname în însuși Graham Larkin, o vedetă de cinema. Așa că Ellie O'Neill hotărăște să se țină la distanță de el nu pentru că nu îl place, ci deoarece un secret din trecutul familiei ei riscă să iasă la iveală imediat ce presa ar încerca să afle cine este noua prietenă a lui Larkin și ce are ea de ascuns.

Părerea mea:

Am început cartea de dimineață și până seara era gata. Nu prea scriu recenzii imediat ce termin un roman, așa că abia a doua zi de dimineață mi-am luat laptopul în brațe... și am început să mă uit aiurea la spațiul alb de după subtitlul Părerea mea întrebându-mă ce am simțit de fapt citind această carte.

Vă pot spune din start că nu mi-a displăcut. E o poveste simplă, care curge de la început până la sfârșit fără goluri și hopuri. Are și un moment sau două tensionate, desigur, dar nimic care să mă facă să citesc cu sufletul la gură, cu ochii lipiți de rânduri. Nu spun că nu e o poveste care să conțină suspans, dar acesta se risipește într-un mod puțin ciudat, pentru că în final, lucrurile de care toți se tem se întâmplă… Și nu prea se întâmplă nimic grav. Adică nu zic că e rău că personajele n-au pățit mai nimic, dar toată tensiunea n-a dus spre un punct culminant, ceea ce mi-a displăcut.

Există însă și părți bune, cum ar fi e-mailurile de la început, care sunt pur și simplu simpatice. Dacă măcar jumătate de carte era doar cu mail-uri simple, dar meaningful, probabil mi-ar fi plăcut mult mai mult. Dar de fapt mi s-a părut cam lipsită de substanță, ca un fel de vată de zahăr care se dizolvă imediat...

Cred problema a fost faptul că romanul abordează prea multe subiecte, dar niciunul nu e dus până la capăt. Spre exemplu, avem în carte ideea unei povești de dragoste născută pe internet. Dar toată partea asta a fost înghesuită în primele pagini, având mult prea puțin spațiu ca să treacă de la amiciție de „marea dragoste” într-un mod credibil. Din punctul meu de vedere, discuțiile lor online au devenit mult prea repede o relație serioasă atunci când cei doi s-au întâlnit în realitate.

Apoi, e problema banilor, care apare atunci când Ellie e acceptată la un curs de poezie la Harvard, pentru care taxa de participare este de 2000 de dolari. Deși suma e destul de mare pentru posibilitățile ei financiare, tânăra refuză să-i ceară bani mamei ei. Dar nu pentru că mama ei n-ar putea face rost, ci tocmai pentru ca Ellie știe că ea ar face orice sacrificii necesare ca să strângă banii și nu vrea s-o vadă chinuindu-se. Însă și de data asta, problema se rezolvă miraculos și subiectul de abandonat.

Subiectul hărțuirii de către presă mi s-a părut interesant, totuși. Mi s-au părut insuportabile și îngrozitoare momentele în care niște sălbatici înarmați cu aparate foto se băgau neinvitați și nedoriți în sufletul personajelor, faptul că se purtau ca și cum era dreptul lor, ca și cum ei trebuiau să știe tot, inclusiv de câte ori merge cineva la baie. Oribil! Vânătoarea asta a „presei” mondene, afluența de „subiecte” fără sens și fără relevanță mi se pare cu adevărat o problemă a societății actuale și poate dacă autoarea s-ar fi concentrat ceva mai mult pe acest aspect, ar fi ieșit o poveste mai închegată sau măcar memorabilă.

Oricum, încă nu mi-e clar care e părerea mea... Nu mi-a displăcut cartea pentru că e o lectură plăcută, relaxantă. Sunt multe momente simpatice în roman și sunt totuși abordate câteva subiecte interesante. Dar nici nu pot spune că mi-a plăcut, pentru că mi s-a părut că povestea s-a împrăștiat pe prea multe subiecte și în final n-a ajuns nicăieri.

Totuși, dacă aveți chef să vă relaxați sau să uitați puțin de iarnă și de zăpadă și să vă bucurați de o vară caniculară, vă recomand Uite așa arată fericirea: acțiunea are loc în miezul verii :)

Mulțumesc pentru carte celor de la libris.ro, o librărie online de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteti găsi inclusiv cărți în engleză, ca să vă bucurați de povești în limba în care au fost scrise. În plus, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit la orice comandă!