Recenzie: Destine pierdute de Adina Speteanu

Uneori, e greu sa te desparti de anumite personaje din carti pentru ca au ajuns sa para mai reale decat oamenii din jurul tau. Ai fost in mintea lor, le-ai vazut asa cum se vad chiar ele, asa ca e imposibil sa nu te atasezi. Insa cel mai greu e atunci cand termini un volum dintr-o serie, pentru ca nu numai ca trebuie sa le spui "la revedere", dar stii ca urmeaza luni de zile in care vei fi bantuit de intrebari fara raspuns despre destinele lor.

coperta-dincolo-de-moarte-1-destine-pierdute.JPG

Povestea:

Natalia vede cum viata ei se destrama. Intai, parintii ei decid sa divorteze, tatal ei taind orice legaturi cu ea si cu mama ei. Apoi bunicul Nataliei ajunge la spital...

Deja sunt prea multe lovituri pentru ea, insa in tot acest amalgam de sentimente apare Lorena, o noua colega care ii strarneste o senzatie de deja vu de neinteles. Incalcand legile lumii ei, Lorena ii e alaturi Nataliei si, apropiindu-se de ea, descopera ca Natalia nu e o tanara oarecare, ci intruchiparea unei legende stravechi.

Si nici Lorena nu e o tanara oarecare, ci un strigoi, un suflet care nu si-a gasit linistea dupa moarte. Poporul ei se afla intr-un razboi vechi de secole cu vampirii, razboi careia doar Natalia ii poate pune capat.

Parerea mea:

Spre desebire de toate acele carti in care un tanar ales trebuie sa-si implineasca destinul si sa salveze o lume paralela cu a noastra, de data asta accentul cade asupra eroinei fara voie. Natalia e fortata sa renunte la viata pe care o cunostea si chiar sa-si abandoneze liberul arbitru, totul pentru a deveni unealta unui razboi pe care nu-l intelege intr-o lume pe care nu o cunoaste.

Si nu e vorba despre vina pe care o simte ca arma intr-un razboi, cum era in Eragon, alt roman despre un erou scris tot de un tanar (autorul nu era inca major atunci cand s-a apucat de scris). Aici subiectul este felul in care Natalia pierde controlul asupra propriei vieti, accentul cade pe sentimentul ca de-acum nu are de ales si ca nu va avea niciodata puterea de a se intoarce din drumul pe care l-a ales destinul in locul ei, fara sa-i ceara permisiunea sau macar parerea.

Acelasi lucru e valabil si pentru personajele supranaturale, care n-au avut posibilitatea de a alege intre moarte si viata vesnica. Alegerea a fost facuta pentru ei, fie de legile implacabile care transforma sufletele neimpacate in strigoi, fie de catre alti vampiri care au decis ca au nevoie de tovarasi. In Destine pierdute, personajele supranaturale nu mai sunt acei super-eroi in care am vrea cu totii sa ne transformam, ci sunt intr-adevar damnati. Sunt blestemati sa bantuie vesnic pamantul, incapabili de a relationa cu muritorii efemeri, incercand cu greu sa se adapteze lumii nemuritorilor, care este o lume plina de ura si regrete, o lume nelinistita, a carei furie clocoteste de secole, gata sa izbucneasca intr-un razboi care poate distruge totul.

Cel mai trist este faptul ca fiecare strigoi sau vampir poate observa cum isi pierde umanitatea, cum tot ceea ce-l definea inaintea transformarii dispare, lasand in loc o creatura cu care n-ar fi putut niciodata sa se identifice inainte, o creatura manata in primul rand de instinct. De aceea majoritatea personajelor - chiar si cele pozitive - sunt impulsive, tinandu-si cu greu sentimentele in frau, impartind deseori pumni la furie, chiar si in urma unor antrenamente intense pentru a se stapani mai bine.

Tocmai de aceea va recomand Destine pierdute - si, desigur, intreaga serie Dincolo de moarte - pentru a putea descoperi la randul vostru ca nemurirea nu e atat de roz precum ne-au lasat sa credem romanele YA, ca vampirii si strigoii sunt mai degraba creaturile blestemate din legende si faptul ca uneori, sa fii cel ales nu e deloc atat de usor precum ne-ar placea sa credem.

Singurul minus al romanului, dupa parerea mea, este cel mentionat in introducere, adica faptul ca se termina. Mai mult, pentru ca e un prim volum, se termina cu un cliffhanger care ar face orice cititor sa se apuce sa numere zilele, orele si minutele pana la aparitia volumului 2. Eu asta fac pana cand voi putea sa ma intorc in lumea intunecata, dar fascinanta in care legendele romanesti ale strigoilor prind viata.