Jurnal: Facultate

In ultimul timp, n-am mai scris atat de des pe cat mi-ar fi placut si nici n-am mai avut la fel de mult timp pentru citit (cei care urmaresc widgetul meu de pe goodreads in care se vede ce citesc in acest moment stiu ca ma "lupt" cu aceeasi carte de o saptamana intreaga). Explicatia e destul de simpla: am inceput facultatea, care iti cam scoate din vocabular notiunea de timp liber. Si pe cea de somn adanc, daca ma gandesc bine.

 
 

Totusi, acum e vineri, urmeaza un weekend lung in care sa fiu productiva educational vorbind, asa ca azi am tot timpul sa bat campii despre cum mi se pare deocamdata viata de student. Obositoare cred ca e primul adjectiv care imi vine in minte, din simplul motiv ca am ajuns sa-mi calculez orele de somn imediat ce ajung acasa, in asa fel incat sa "prind" macar 7-8, pentru ca a observat ca mai putin de-atat ma transforma intr-un zombi care nu reuseste sa se concentreze nici macar 2 minute. Cand pierzi sirul la cursul tau preferat, e clar ca tre' sa dormi ceva mai mult. Asa ca am ajus sa prefer o ora-doua de somn in plus in loc de o ora-doua de stat pe net.

Dar imediat dupa ce ma lamentez despre dormit (eram obisnuita sa dorm vreo 10-11 chiar 12 ore pe zi, asa ca e normal ca schimbarea asta sa aba un asemenea impact asupra mea), imi dau seama cat de mult imi place noul statut. Da, exista cursuri plictisitoare, care ma fac sa ma intreb de cel putin 3 ori pe ora ce naiba caut acolo si de ce nu plec, si exista destule lucruri care imi displac. Dar exista si oameni exceptionali care au reusit sa ma ambitioneze sa vreau mai mult ca oricand sa-mi reuseasca ceva. Am stat ieri jumatate de ora incercand sa vanez toate greselile dintr-un program destul de banal, incercandu-l pana la exasperare, desi cu un an in urma, as fi lasat-o balta dupa 10 minute.

Si stilul de lucru e complet diferit fata de liceu, unde daca te lasai pe tanjeala, profesorii te motivau intr-un fel sau altul sa te reapuci de lucru. Aici, nimanui nu-i pasa ce faci tu, ei vin si-si fac treaba, asteptandu-se de la tine sa ti-o faci pe a ta. Nu vii la cursuri, lipsesti la laboratoare, nu-ti inveti lectiile? Nu te ia nimeni deoparte sa-ti spuna ca e cazul sa te apuci de lucru, nu te iau ei mai usor ca sa ai timp sa-i prinzi din urma. E strict problema ta ce faci si tot tu vei suferi consecintele. Mi se pare genial stilul asta, mi se pare perfect ca sa iti dai seama ca s-a terminat cu joaca, esti o persoana matura si e cazul sa-ti vezi singur interesul si sa reusesti sa-ti atingi scopurile fara sa te tina nimeni de manuta.

Tocmai de aceea, desi regret ca nu mai am la fel de mult timp ca pana acum, nu pot decat sa ma bucur ca acum sunt studenta, si desi nu cred ca o sa mai pot scrie zilnic pe blog, am de gand sa reusesc sa-mi structurez programul in asa fel incat sa impac si facultatea si cititul.