Orasul Oaselor - carte vs film

Cand am auzit prima daca ca se va face un film dupa cartea Orasul Oaselor, m-am hotarat sa vad intai filmul si sa ma hotarasc apoi daca vreau sa nu sa citesc cartea. Totusi, cand am fost saptamana trecuta la biblioteca, stiam ca o sa merg la film si cum cartea era acolo, mi-am zis ca nu ma costa nimic s-o citesc. Am gresit: m-a costat cateva ore bune din viata. Filmul insa a meritat si faptul ca l-am vazut a doua zi dupa ce citisem cartea m-a ajutat sa le pot compara mai bine.

Povestea:
Clary se crede o fata obisnuita pana in ziua in care este martora la o crima pe care doar ea o poate vedea. Apoi, in urma disparitiei mamei sale, Clary descopera ca exista o lume ascunsa in lumea noastra, o lume in care povestile sunt adevarate si in care nephilimii (oameni cu sange de inger) lupta impotriva demonilor.

Parerea mea:
Cand am citit cartea, am avut senzatia ca nu e prima data cand o citesc. Povestea e atat de previzibila, incat urmele vagi de originalitate se pierd in favoarea refolosirii acelorasi povesti din orice "urban fantasy". Sau poate sunt eu suprasaturata, oricum nu pretind ca sunt obiectiva cand fac recenzii.

Filmul e destul de fidel cartii, cu cateva mici modificari care pe mine nu doar ca nu m-au deranajt, dar mi s-a parut ca fac povestea mult mai buna. In primul si in primul rand, au "depenibilizat-o" pe Clary, care in carte este eroina vesnic opaca la tot ce se intampla in jurul ei, care nu intelege ca toata lumea face o gramada de lucruri periculoase pentru ea si de care eu deja m-am saturat. In film, insa, cateva remarci plasate la inceputul filmului fac evident faptul ca ea stie ca Simon o iubeste si alege sa nu-i pese si faptul ca actiunea se deruleaza destul de repede face ca toate problemele ei sentimentale sa treaca pe plan secund, credibilizand-o.

In rest, personajele sunt la fel ca in carte, cu exceptia lui Luke, care desi respecta personajul, mi s-a parut ca a adus ceva in plus, un anume aer de... forta pe care nu l-am simtit in carti. Citind, am putut sa-l trec cu vederea, insa in film, Luke e prea badass ca sa-l ignori.

In plus, scenele de lupta din film sunt superb facute, efectele speciale sunt perfecte si modul in care e filmat te face sa simti ca esti acolo. Jos palaria. Singurul punct slab in film mi s-a parut scena sarutului dintre Clary si Jace, care din pacate a trecut din excesiv de siropos in penibil de amuzant. Totusi, scena in care Jace ii arata pustioaicei cum sa foloseasca un pistol-pentru-vampiri compenseaza din plin. (Apropo, vreau si eu asa o arma. Sau chiar doua.)

Concluzia? Mergeti sa vedeti filmul!