Eu biciclesc, tu biciclesti...

E adevarat ca DOOM nu recunoaste nici verbul si nici conjugarea pe care am inceput-o in titlu, dar cred ca orice persoana care a mers vreodata cu bicicleta si-a dorit sa le foloseasca. Pentru ca pe bicicleta nu "mergi" sau "te dai", ci... biciclesti. E mai mult o stare, un sentiment de libertate, dar si de armonie, un sentiment pe care il imparti numai cu draga ta bicla.

Niste oameni frumosi au biciclit si le-a placut - sau macar recunosc ca ar trebui ca oricine sa aiba posibilitatea sa bicicleasca - asa ca s-au apucat sa faca in asa fel incat sa convinga autoritatile sa faca posibila biciclirea in pace in Bucuresti. Printre altele, au facut centru de inchiriat biciclete si au militat pentru crearea unor piste pentru biciclisti. Inca militeaza pentru unele mai bune.

De data asta, insa, s-au hotarat sa fie mai nonconformisti: au scris o carte. 27 de oameni s-au strans si au scris cate o poveste sau amintirie cu sau despre bicicleta. Cum ajuta asa? Dupa parerea mea, e destul de simplu: niste oameni vor citi povestile si vor deveni nostalgici si isi vor dori sa bicicleasca. Fie o s-o faca pur si simplu, fie se vor implica in actiuni pro-bicla, fie pur si simplu isi vor invata copiii sa mearga pe bicicleta pentru ca e ceva atat de frumos... Si asa Povesti pe doua roti a reusit sa produca o schimbare.

Pe langa initiativa in sine - care la mine a mers: desi bicicleta mea e exilata la tara, weekend-ul asta fac ce fac si inchiriez una intr-un parc pentru ca am chef de biciclit - ceea ce mi-a placut a fost coada care se formase la sfarsit, coada de oameni dornici de autografe. Ok, probabil faptul ca toate exemplarele prezente au fost oferite gratis catre public a fost un factor decisiv pentru lungimea cozii, dar chiar si asa, poate pe langa cheful de bicilit o sa se trezeasca in oameni si cheful de citit, mai ales ca in cadrul cartii nu sunt doar povesti ale unor autori consacrati, dar si al unor blogger, actori... pe scurt, al unor oameni pasionati de biciclit.

Deja cred ca am abuzat prea tare de verbul meu inventat, asa ca inchei cu speranta ca o sa iesiti si voi intr-un parc zilele astea ca sa bicicliti... sau ca sa cititi o carte buna :D