The Wolverine (film)

Daca ar fi sa descriu filmul in cateva cuvinte (facand abstractie de Hugh Jackman, pe care il ador), probabil ca as spune ca japonezii au un mod foarte dureros de a le face altora manichiura. Totusi, serios vorbind, filmul a fost genial.

 
 

Am mentionat ca il ador pe Hugh Jackman? Da, cred ca am mai spus asta, si totusi simt nevoia s-o repet. Si nu ma refer doar la cum arata (desi e Oau!), ci si la cum joaca. Wolverine mi s-a parut intotdeauna un personaj dificil de interpretat pentru ca are la baza instinctul. Tot ce face si ce spune el, insusi modul de a gandi aminteste oarecum de animale, insa are o serie de valori fundamental umane de la care nu il vad abatandu-se. Ori, sa imbini aceste elemente, s-o faci credibil, cu dialog putin si cu gesturi si expresii graitoare, asta mi se pare mare lucru. Lui Jackman ii iese, si ii iese superb, asa ca personajul lui iti ajunge instantaneu la inima. Tocmai de aceea am fost extrem de incantata cand dupa trilogia X-men au ales sa faca alte filme care sa se centreze pe acest personaj.

Actiunea din The Wolverine se petrece la ceva timp dupa evenimentele din X-Men 3, deci Jean e moarta si Logan e distrus din cauza asta, asa ca face ce stie el mai bine si fuge in salbaticie sa-si linga ranile. Doar ca zicala nicio fapta nu ramane nerasplatita se adevereste si trecutul il prinde din urma: un mosulica japonez salvat de Wolverine a ajuns nu doar extrem de bogat, ci si patronul unei companii care e produce tehnologie de varf. Si intr-un mod "deloc egoist" ii propune lui Logan sa-l rasplateasca pentru ca l-a salvat sa si sa-l ajute sa scape de "povara nemuririi" ca sa dea si Logan coltu', ca orice soldat/samurai care se respecta. Si de aici incepe un film plin de actiune, de lupte incredibil de bine realizate si de tensiune inteligent creata. E de remarcat modul cum e filmata pelicula, felul in care camerele se misca ametitor, imaginea devenind uneori neclara sau derutanta, astfel incat sa te simti exact ca Logan. Jos palaria la capitolul asta.

Downsides? Nu remarc decat una singura, si anume faptul ca intriga e bazata pe o supozitie care pare destul de valida pana la punctul culminant, cand scenaristul da cu bata in balta pentru ca leaga capacitatea de vindecare a lui Logan de adamantium, ceea ce e o prostie de la cap la coada, si orice om care a citit o banda desenata, a vazut serialul de animatie sau filmul Origins pricepe ca Logan era nemuritor de dinainte de adamantium. In rest, insa, jos palaria. Inclusiv scena de dupa genericul de final e realizata cu cap si vine ca sa completeze filmul (spre deosebire de cea din Iron Man 3, care in afara de faptul ca e comica, e cam degeaba).

Asadar, e un film pe care niciun iubitor al supereroilor de la Marvel n-ar trebui sa-l rateze. Si daca mergeti, nu iesiti din cinematografe inainte sa se aprinda lumina (cand am ramas aproape singura in sala, n-am putut sa nu ma intreb daca sunt chiar singura care stie ca unele filme au scene dupa generic si care stie ca daca lumina e inca stinsa, something good is coming...)