Recenzie: Cioburi de onoare (saga Vorkosigan #1)

Mi s-a intamplat destul de rar sa gasesc o poveste de dragoste in cadrul unui roman SF. Da, existau relatii care se infiripau sau existau casnicii incepute inaintea actiunii din roman, exista personaje de care te indragostesti tu, ca cititor... insa foarte rar exista povesti de dragoste relatate cap-coada. Cioburi de onoare este una dintre aceste rare exceptii, spunand o poveste absolut superba, care te tine cu sufletul la gura pe parcursul intregului roman.

Rezumat:

Atunci cand tabara ei este atacata, betana Cordelia Naismith este luata prizoniera de razboinicul bayarran Aral Vorkosigan, insa acesta a fost victima unei revolte in randul soldatilor sai, asa ca acum trebuie sa se intoarca la una din bazele lor pe jos, fara niciun fel de resurse, pentru a-si putea recastiga pozitia si a-i demasca pe tradatori. Pe parcursul celor cateva zile pe care le petrec in salbaticie, trebuind sa se bazeze unul pe celalalt pentru a supravietui, intre cei doi se infiripa o relatie cu totul aparte.

My view:

Cartea asta "m-a prins" atat de bine, incat desi am terminat-o ieri, nu ma pot apuca de altceva pentru ca in mintea mea se tot reiau anumite intamplari din carte, revad anumite pasaje si pur si simplu nu ma pot concentra ca lumea la altceva. Asadar, n-am sa va spun cat de bine e scrisa sau motivele pentru care mi-a placut, ci am sa va las doar cateva citate, ca sa va faceti o oarecare idee despre lumea lui Vorkosigan, despre ideile din roman si despre povestea dintre razboinic si Cordelia:

"-Si asta zici ca-ti era prieten? intreba ea, ridicand din sprancene. Mie-mi pare ca singura diferenta dintre prietenii si dusmanii tau e timpul pe care-l petrec stand cu tine la taclale inainte sa te-mpuste"

[...]

"Faptele intr-adevar de neiertat sunt comise de oameni calmi in camere superbe, tapisate cu matase verde, oameni care negociaza moartea cu ridicata, per cargo, fara voluptate sau dorinta sau orice fel de emotie izbavitoare care sa le aduca iertarea, ci doar cu spaima rece a vreunui viitor inchipuit. Dar crimele pe care spera sa le previna in acel viitor sunt imaginare. Cele pe care le comit ei in prezent - acelea sunt reale."

[...]

"-Stai.

El se opri, iar ea ii intinse mana. Degetele lui groase ii cuprinsera mana subtiratica; pielea lui calda si uscata o parjoli.

-Inainte de-a merge sa-l luam de-acolo pe bietul locotenent Illyan..., spuse el.

O lua in brate si se sarutara pentru prima data, indelung.

-Ah, mormai ea la final. Poate ca asta a fost o greseala. Doare atat de mult cand te opresti.

-Pai, da-mi voie...

Mana lui ii mangaie bland parul, apoi se infasura cu disperare intr-o spirala sclipitoare; se sarutara iar."

© Lois McMaster Bujold - Cioburi de onoare - Editura Paladin

Cred ca deja v-ati dat seama ca romanul nu e doar o poveste de iubire, ci contine si cateva manevre politice si chiar un razboi in toata regula, insa exact asta face ca povestea dintre cei doi sa fie memorabila, pentru ca in ciuda a tot, ei reusesc sa se regaseasca si fiecare devine barca de salvara a celuilalt. Sper sa va placa si spor la citit!