Recenzie: Traficantul de umbre de Monica Razmirez

In timp ce citeam Traficantul de umbre, am incercat deseori sa ma hotarasca daca il consider un roman de actiune sau unul de dragoste.... Si in final, am decis ca nu e nici, nici. E amandoua. E un roman despre viata.

Rezumat:

Laurence este hot profesionist si traficant de arme. E bun, e periculos si e inteligent. Are relatii in toate domentiile in care are nevoie... si unde nu are, le obtine. Inca din copilarie, Laurence a fost extrem de atasat de Sybille. Ea i-a fost prietena si confidenta, ajungand sa-i fie ca o sora. Acum, e raza de lumina din viata sa, e singurul lucru care il ancoreaza. E cea la care apeleaza cand are nevoie sa se purifice. Ea nu stie cu ce se ocupa, insa banuieste ca e ceva periculos. Totusi, si atunci cand afla de la cineva care incearca s-o santajeze amenintand cu expunerea lui Laurence, Sybille ramane loiala. Insa decizia ei ii aduce o condamnare la inchisoare pe viata. Laurence nu poate accepta s-o stie stingandu-se in inchisoare, asa ca face un aranjament care ii va schimba definitiv viata. Dar chiar si atunci, viata continua sa-i desparta.

My view:

Spuneam la inceput ca mi-a fost greu sa ma hotarasc ce fel de roman este, sa-l incadrez intr-un gen. Actiunea seamana putin cu imaginea ritmului batailor inimii. Exista scene de actiune, perioade tensionate in care nu stii daca personajul va supravietui sau nu, si chiar daca o va face, nu esti sigur ca va ramane intreg, fizic sau mental. Apoi, exista scene de dragoste, perioade de fericire in care viata protagonistilor pare sa mearga bine.

Cele doua tipuri de scene oscileaza continuu, fiind intrerupte uneori de perioade de simplitate, in care fiecare isi vede de viata (desi, in cazul lui Laurence chiar si in acele perioade cititorul simte destula tensiune).

Si daca tot am adus vorba de Laurence... e genul de personaj de care te indragostesti imediat. Nu conteaza daca e bun sau rau, nu conteaza daca face ceea ce face in numele binelui sua in numele banilor, pur si simplu poti sa-i ierti orice. Pentru ca are o personalitate puternica. Pentru ca stie sa domine, si o face intr-un mod inteligent. E un lider innascut, e impunator, stie cand sa fie transant si cand sa fie prietenos, stie cand sa-si conduca oamenii si cand sa le lase lor initiativa... E intruchiparea masculului alfa. Si faptul ca are sentimente, ca poate fi ranit, il umanizeaza. E un personaj perfect contruit dupa tiparul personajului masculin ideal ca sa te faca sa te atasezi de el si sa citesti cartea intr-o suflare, dorindu-ti tot binele din lume pentru el.

Traficantul de umbre e o carte despre viata, insa nu viata normala, de zi cu zi, ci despre viata cu suisuri si coborasuri a doua persoane carora destinul nu le-a rezervat o slujba de birou, ci riscuri la fiecare pas, in spatele fiecarei umbre...