Recenzie vALLuntara: Disparuti fara urma

Duminica trecuta s-au incheiat inscrierile in cadrul celei de-a doua editii a campaniei vALLuntar. In final, suntem 240 de bloggeri care participa, iar una dintre cele mai cerute carti a fost P.S. Te iubesc a Ceceliei Ahern. Deoarece am citit deja acest roman, am sa incep sirul recenziilor vALLuntare cu o alta carte a acestei autoare, Disparuti fara urma, un roman care m-a suprins intr-un mod foarte placut.

Rezumat: In casa de langa cea a lui Sandy Shortt locuia o fetita de aceeasi varsta, care a disparut cand amandoua aveau 10 ani. Din acel moment, viata lui Sandy devine un continuu sir de cautari: de la sosetele pierdute si pixurile ratacite pana la persoanele disparute. Astfel, ea si-a deschis o agentie care se ocupa cu gasirea celor disparuti, insa viata ei este data definitiv peste cap in momentul in care ea insasi dispare.

Fratele lui Jack Ruttle a disparut cu un an in urma si tanarul inca nu a reusit sa depaseasca momentul, spre deosebire de cei din jurul sau. Cand credea ca e singurul care nu vrea sa renunte la cautari, descopera agentia lui Sandy in cartea de telefoane. Ea se ofera sa-l ajute, insa dispare inainte de intalnirea fixata cu Jack. Din acel moment, telui lui devine gasirea ei.

Cei doi se intalnesc o singura data pe parcursul romanului, insa vietile lor se influenteaza una pe cealalta intr-un mod la care niciunul nu se astepta, dar de care amandoi aveau nevoie.

My view:

Ma asteptam la o poveste de dragoste. Descrierea de pe spate, autoarea, totul promitea un astfel de roman. M-am inselat, intarindu-mi astfel ideea ca, la fel ca in cazul oamenilor, nu trebuie sa ai prejudecati atunci cand intalnesti o carte. Disparuti fara urma nu e o poveste despre iubire, e o poveste despre oameni care gasesc intr-un final ceea ce au nevoie: Sandy si-a dedicat viata gasirii lucrurilor si persoanelor disparute, insa ajunge sa gaseasca ceea ce cauta cu adevarat: pe ea insasi; Jack isi doreste cu disperare sa isi gaseasca fratele, insa ajunge sa gaseasca raspunsurile de care are nevoie pentru a-si continua viata.

Este prima data cand mi s-a parut ca titlul tradus al romanului e mai bun decat originalul. In engleza, romanul se numeste A Place Called 'Here' - Un loc numit Aici, insa Disparuti fara urma mi se pare mult mai potrivit, deoarece descrie mai bine subiectul romanului, care este o poveste despre pierdere si regasire, o poveste care te face sa te gandesti la tine insuti, la actiunile tale si la adevaratele motive din spatele lor, te face si pe tine sa incepi sa cauti, insa nu sosete, ci in adancul tau, pentru a descoperi sau a redescoperi ce se gaseste in sufletul si in mintea ta. Si din acest motiv, este un roman care merita citit!

Acest articol face parte din campania vALLuntar initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Daca recenzia va strange minim 15 comentarii de la persoane diferite, Editura ALL ne va oferi un copacel spre plantare. Urmeaza in curand recenzia unui roman aflat efectiv in top 3 carti cerute in campanie: Cheia, de Simon Toyne.