Recenzie: Sanctus de Simon Toyne

Dupa ce a fost publicat Codul lui DaVinci, in mass-media s-a facut mare tambalau. Cartea - pe care recunosc ca n-am citit-o - pleaca de la ideea ca exista o intreaga conspiratie cu rolul de a ascunde ceva ce ar da peste cap credinta oricarui crestin. Din acest punct de vedere, Codul lui DaVinci si Sanctus se aseamana, pentru ca amandoua pornesc de la premiza ca Biserca ascunde ceva.

Rezumat:

Cartea debuteaza cu moartea unui calugar care se arunca din Citadela - un munte sfant imaginar, aflat in Turcia - in vazul intregii lumi. Acest lucru ar putea fi primul eveniment anuntat de o profetie antica pe care putini o cunosc.

Liv, sora calugarului, il credea disparut asa ca atunci cand fata lui ajunge pe toate ziarele si in toate stirile, ea abandoneaza tot, parasind Statele Unite si plecand in Turcia pentru a afla ce s-a intamplat cu el in ultimii ani si ce l-a impins la sinucidere.

Asa ajunge in mijlocul evenimentelor, devenind atat tinta calugarilor din Citadela care vor sa impiedice deznodamnatul profetiei, cat si a urmasilor unui trib antic, care vor indeplinirea aceleiasi profetii.

My view:

Cartea e superba, e scrisa intr-un ritm alert care te impiedica s-o lasi din mana, iar misterul si tensiunea sunt amplificate cu fiecare cuvant citit. Personajele sunt foarte bine conturate, trecutul lor fiind bine pus la punct astfel incat amintirile strecurate printre randuri le fac sa para niste persoane extrem de reale. De asemenea, e foarte usor sa te atasezi emotional de ele tocmai din cauza detaliilor pe care le afli, detalii care, impreuna cu actiunile si motivatiile din spatele lor, le fac sa-ti mearga direct la suflet.

Citadela ca punct de reper este la randul ei "inventata" foarte detaliat si desi stiam ca nu exista, nu m-am putut impiedica sa dau un search pe google sa verific, atat de reala mi s-a parut cand am termiat cartea.

Cat despre povestea "reala" a Facerii care sta in spatele profetiei si pe care calugarii Sancti din Citadela incearca sa o mentina secreta, e, la fel ca restul, extrem de bine construita, detaliile imbinandu-se perfect ca-intr-un puzlle, dar e si foarte frumoasa in sine.

Per total, a fost o placere sa citesc cartea (sau, mai bine zis s-o "devorez" pentru ca mi-a fost extrem de greu sa ma opresc din citit pana cand n-am terminat-o). V-o recomand si sper sa va placa la fel de mult ca mie :).