Fuga vanatorului (recenzie)

Pentru cei care urmaresc acest blog, motivul pentru care mi-am cumparat si am citit aceasta carte este evident: sunt fana GRRM. Normal, am avut si alte motive, cum ar fi ca eram extrem de curioasa sa vad cum arata un roman scris "la sase maini".

Si acesta arata superb. Diferente de stil eu n-am observat (dar actiunea e atat de fascinanta incat poate mi-au scapat), romanul este perfect unitar si ideea care i-a stat la baza este pur si simplu splendida. Ramon, un colonist de pe planeta Sao Paulo se trezeste in intuneric, lipsit de simturi, chiar lipsit de corp. Incet, una cate una, amintirile isi gasesc locul in mintea lui si rememoreaza faptul ca a fost rapit de extraterestrii (si nu de o specie cunoscuta, cum sunt, spre exemplu, enyezii, cei care i-au dus pe oameni printre stele).

Este "trezit" din aceatsa stare si dus in fata "liderului" extraterestrilor care, desi ii vorbeste intr-o limba inteligibila, are o logica si o gandire care lui Ramon ii sunt straine, asa ca ceea ce spune monstrul este, practic, de neinteles. Tot ceea ce pricepe Ramon este ca acum trebuie sa joace rolul unui caine de vanatoare si sa ajute extraterestrii sa gaseasca un alt om care i-a descoperit. Si ideea de caine de vanatoare devine desavarsita in momentul in care Ramon capata un insotitor extraterestru care ii infige o lesa organica in gat, lesa prin care ii poate provoca durere cand nu se supune.

Totusi, extraterestrul nu este familiarizat cu nimic din ceea ce inseamna a fi om, asa ca Ramon, solidar cu omul pe care il vaneaza si pe care nu il cunoaste, incearca sa traga de timp pentru ca omul sa reuseasca sa ajunga la civilizatie si sa anunte descoperirea extraterestrilor. Totusi, in cursul vanatorii, Ramon descopera ca il cunoaste pe omul vanat, si il cunoaste foarte bine... Moment in care autorii incep sa-si dovedeasca ingeniozitatea fara margini si in care isi etaleaza talentul de a scrie SF.

Ceea ce m-a fascinat la acest roman a fost exact asta: rasturnarile de situatie bulversante, dar si tot ceea ce implica ele, si anume ocazia de a studia natura umana, motivatia oamenilor de a ucide, "scuzele" pe care si le gasesc cand curma o viata, dar si spiritul de sacrificiu care le confera totusi umanitate.

Asadar, Fuga vanatorului este un roman SF captivant despre natura umana iese cel mai bine la iveala in cadrul contactelor oamenilor cu civilizatii straine. Recomand cartea aparuta la editura Nemira tuturor celor care gusta genul SF, deoarece nu cred ca va va dezamagi.