Crima la timpul trecut (recenzie II)

Eu v-am tot innebunit in ultimul timp cu recomandari si stiri despre romanul Crima la timpul trecut, asa ca i-am dat ocazia si Andruskai sa-si spuna parerea despre carte in recenzia ei de vineri. Insa nu pot sa nu va spun si eu cum mi s-a parut cartea pe care am promovat-o din tot sufletul de atata timp:

"Dragostea vindeca oameni - pe cei ce o daruiesc, dar si pe cei ce o primesc." - Karl Menninger.

Asa debuteaza cartea Crima la timpul trecut, promitand astfel o poveste de dragoste. Si intr-adevar este un roman de dragoste, dar nu numai despre astea e vorba. Eu am considerat-o cartea unor drame. Ema, protagonista romanului, a trecut printr-o experienta traumatizanta cu 9 ani in urma. Si in ciuda faptului ca, de meserie, este psiholog, a fost incapabila sa depaseasca momentul. Pentru ea, totul e la fel de dureros. Si, o data ce este fortata sa se intoarca acasa, totul revine in mintea ei, la fel de viu si de actual ca si cum cei 9 ani n-ar fi existat.

N-o sa va dezvalui mai mult pentru ca toata placerea cartii sta in descoperirea pagina cu pagina a tuturor detaliilor dramei Emei si din punerea impreuna a tuturor pieselor puzzle-ului pe care ea trebuie sa-l rezolve o data cu intoarcerea acasa. Daca va reusi sau nu sa se "puna la un loc", sa invete nu sa treaca peste trecut - caci asta nu se poate - ci sa-l accepte si sa invete sa traiasca cu adevarat, in ciuda amintirilor dureroase veti afla citind Crima la timpul trecut.

Ceea ce am sa va spun, insa, este ca e o placere sa citesti acest roman. In primul rand, imi place enorm stilul Adinei. Frazele sunt scurte, dinamice si pline de detaliile pe care le-ar remarca intr-adevar un om aflat in situatia descrisa. Poti sa vezi apusul, poti sa simti materialul perdelei pe piele, poti sa auzi zgomotele unei case... Si totul fara sa abunde, lasand cititorul sa-si imagineze la randul lui mare parte din detalii.

De asemenea, sunt de acord cu editorul ei, care a afirmat la lansare ca a fost surprins de maturitatea personajelor. Nu ai nicio clipa vreo indoiala ca Ema a trecut de mult de adolescenta si ca acum este o tanara independenta. Nu ai nicio indoiala ca durerea personajelor greu incercate de viata este reala, veridica. Si asta este intr-adevar surprinzator, pentru ca autoarea nu a trecut prin nimic asemanator.

Asadar, va recomand romanul din toata inima, pentru ca veti avea parte nu numai de o poveste usor de indragit, dar si de dovada ca tinerii inca ciitesc, ca romanii stiu sa scrie si ca un tanar din zilele noastre poate intr-adevar produce un roman valoros!

PS: Nu uitati ca astazi este ultima zi in care puteti castiga aceasta carte sau una la alegere de pe libris.ro participand la concursul nostru.