Mostenirea Heorot (recenzie)

Stiu ca cei dintre voi care urmaresc si comenteaza pe acest blog prefera oricand sa citeasca o carte fantasy cu o poveste de dragoste pe fundal sau un roman distopic si ca va plac mai putin (sau deloc) cartile SF si, in absenta Andrei, sper ca mi-am facut bine treaba vorbindu-va stiri despre astfel de carti. Totusi, abia am terminat prima carte din seria Heorot si mi-a lasat o impresie puternica pe care vreau s-o impartasesc cu voi.

Totul incepe frumos, chiar paradisiac, cu o tabara a oamenilor pe Tau Ceti IV. De fapt, e vorba despre primul grup de colonisti care a parasit vreodata Pamantul cu intentia de a se stabili pe o alta planeta. Si lucrurile au mers bine. Recoltele, desi slabe, exista, animalele prospera si sistemul ecologic gasit nu prezinta nicio amenintare. E adevarat ca unii din oamenii de stiinta experimenteaza "goluri" in minte si in memorie din cauza ca au fost criogenizati pentru a ajunge pe planeta, insa toti invata sa traiasca cu aceasta Instabilitate a Hibernarii.

Aceasta fiind situatia, colonelul Cadman e nevoit sa accepte ca rolul lui ca aparator al coloniei e de prisos. Si totusi, cand unul dintre caini fuge si, cateva zile mai tarziu, unul dintre vitei e gasit mort, prudenta lui Cadman (sau paranoia, dupa cum o considera ceilalti) il face sa fie mai atent. Asa afla ca ecosistemul nu echiar cel banuit de ei si ca in varful lantului trofic exista ceva la care nimeni nu se astepta si pentru care oamenii nu erau pregatiti. Insa ceilalti refuza sa-l creada, preferand sa arunce vina pe el decat pe un asa-zis monstru. Si totusi, respectivul monstru vine in tabara lor, aproape ucigandu-l pe Cadman si lasand in urma 13 morti, printre care primul bebelus nascut in Colonie.

Asa incepe lupta pentru stapanirea Avalonului, o lupta pe care numai una dintre specii o poate castiga. Si diferenta e ca in timp ce monstrii sunt dotati de natura cu un arsenal imrpesionant, oamenii nu numai ca sunt neajutorati in fata vitezei si rezistentei mosntrilor, dar faptul ca nu stiu nimci despre adversarul lor ii aduce deseori in situatii in care sunt prinsi nepregatiti.

Am sa inchei cu un comentariu de pe spatele volumului, cu care am rezonat cand am terminat cartea: "Pentru mine, ramane un mister de ce Hollywood-ulnu a turnat un film dupa Mostenirea Heorot. Clocoteste de adrenalina si are o creatura care i-ar devora pe Alien si Predator la aceeasi masa." - Joe Haldeman

 
Ghanda.png