Recenzie: Dorothy trebuie să moară!

Luna trecută căutam o carte subțirică, pe care s-o pot citi pe drumurile scurte cu metroul. Așa am citit Nicăieri nu e ca-n Oz, nuvela care precede acest roman. Mi s-a părut interesantă premiza poveștii, mi-a plăcut ideea unei Dorothy care devine încet-încet o tirană. Prin urmare, nu puteam să nu citesc și romanul care povestește despre revolta celor din Ținutul Oz împotriva lui Dorothy.

Povestea:

Amy Gumm trăiește alături de mama ei alcoolică într-un parc de rulote din Kansas. Tânăra a învățat de mică să-și poarte de grijă deoarece după ce tatăl ei le-a părăsit, mama ei a devenit o persoană care e mai mereu amorțită de alcool și de pastile. În plus, colegii de școală o marginalizează pe Amy pentru că este săracă, așa că nu are nici măcar un prieten. Bineînțeles că visul ei e să se suite într-un autobuz și să plece undeva, cât mai departe, însă mama ei îi zădărnicește mereu planurile.

Asta până în ziua în care o tornadă vine și ia pe sus rulota, cu Amy cu tot. Așa ajunge tânăra în Oz, un ținut pe care credea că-l cunoaște din povești, dar care e mult mai periculos decât își imagina. Celebra Dorothy a găsit o cale să revină în lumea de poveste și a devenit conducătoarea ținutului. În plus, acum este obsedată de a aduna cât mai multă magie, pe care o extrage direct din pământurile fermecate. Așa că devine datoria lui Amy s-o oprească pe Dorothy și să readucă pacea în Oz.

Părerea mea:

Pentru că este o poveste în care rolurile sunt inversate, cei buni fiind de fapt răi și invers, romanul vorbește despre corectitudine. Amy este o persoană care face ceea ce e cinstit, care crede în ajutorarea celor aflați în suferință și care vrea să lupte împotriva legilor nedrepte. Totuși, și sistemul ei de valori e dat peste cap de misiunea pe care o primește: uciderea tiranei. E corect să omori un om pentru a salva un tărâm? E just să vrei răzbunare pentru cei pierduți în luptă? Sau fiecare persoană merită o a doua șansă?

Acestea sunt doar o parte din întrebările la care ești provocat să încerci să găsești un răspuns, alături de Amy. Restul nelămuririlor tinerei sunt create mai ales de anturajul ei, care refuză să-i ofere informațiile de care are nevoie. Singură într-un ținut pe care nu-l înțelege, înconjurată de aliați care îi spun să nu aibă încredere în nimeni, e ușor de înțeles confuzia protagonistei-narator. Cum știi că alegerea ta e corectă când nu ai toate informațiile? Cum poți avea încredere în oameni care te mint zi de zi? Amy e mereu prinsă la mijloc, nesigură pe ea și pe misiunea ei și plină de ezitări perfect normale. Și tu, alături de ea, încerci să îți dai seama care e calea corectă.

Iubesc cărțile care provoacă cititorii să găsească răspunsuri la probleme deloc simple. Totuși, Dorothy trebuie să moară mi s-a părut un roman care s-ar potrivi mai mult tinerilor, celor aflați încă la vârsta la care încearcă să-și găsească un set de valori în care cred. Mie nu mi s-a părut că am putut aprecia romanul cum trebuie pentru că mi-am găsit răspunsurile cu ceva vreme în urmă.

Totuși, mi-a plăcut cartea. E interesant să vezi cum se pot inversa rolurile clasice dintre bine și rău, e fascinant să descoperi motivațiile adevărate ale unor personaje pe care le considerai mânate doar de altruism și bunătate. Și vă recomand și nuvela despre care vorbeam la început, pentru că descrie foarte bine transformarea prin care trece Dorothy.

Așadar, recomand Dorothy trebuie să moară adolescenților care vor să descopere o lume cu susul în jos, dar și celor cărora le-ar plăcea să citească despre un Ținut Oz complet diferit față de cel al lui Frank Baum.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Corint sau din librării precum Libris sau Cartepedia.


Leapșa spontană

leapsa-spontana.png

Am primit recent leapșa asta de la Dede (Praf de stele). Inițial, nu avea niciun nume, dar am vrut eu să-i dau unul, pentru că mi s-a părut simpatică. Majoritatea întrebărilor îți cer să scrii primul titlu care îți trece prin minte, așa că toate cărțile care vor fi menționate trebuie să fi fost cu adevărat memorabile, nu? De aceea, înainte de a începe, aș vreau să aflu ce cărți memorabile au citit recent Teo (Fata din bibliotecă), Andreea Pandelea și Maria (Everything and Anything), către care pasez leapșa.

1. Scrie primul personaj care îți trece prin minte și din ce carte vine.

Lada din Și mă întunec. Genială puștoaica, foarte feroce, foarte patriotă. Uneori prea feroce, nu mi-a plăcut mereu de ea, dar am admirat-o pentru ceea ce a reușit să facă. (recenzia cărții o găsiți aici)

2. Scrie primul titlu de carte care îți trece prin minte.

Copiii timpului. Best. Book. Ei, n-am să zic ever, dar clar cel mai bun roman pe care l-am citit anul acesta. Citiți-l, serios. N-o să vă mai uitați la păianjeni în același mod. (recenzia cărții o găsiți aici)

3. Scrie primul autor care îți vine în minte.

George RR Martin. Care scoate o carte nouă anul acesta. Încerc pe cât pot să mă abțin să vorbesc despre ea, dar entuziasmul meu a depășit orice limită <3

4. Scrie titlul ultimei cărți citite.

De veghe între lumi. Pe care v-o recomand, mi-a plăcut mult ideea romanului. (recenzia cărții o găsiți aici)

5. Scrie personajul favorit din cartea de la numărul 4 și caracterizează-l într-un cuvânt.

Martha. Cerebrală. (și memorabilă, genială, simpatică și o prietenă extraordinară)

6. Scrie titlul unei cărți pe care ai vrea să o citești.

Bezna de Flavius Ardelean. Pentru că nu pot să-mi imaginez cum ar arăta o carte pentru copii/tineri scrisă de el. Așa că vreau să văd :)

7. Scrie unul din lucrurile pe care ai vrea să le realizezi toamna asta.

Am în plan de vreun an de zile o serie de articole despre ce înseamnă să fii blogger de carte, ce ar trebui să faci și ce nu, sfaturi și ponturi… Sper ca toamna asta să le și scriu :))


Recenzie: De veghe între lumi

Imaginați-vă o combinație între Gossip Girl, o crimă neelucidată și Ziua cârtiței. Așa ar putea fi descris pe scurt romanul De veghe între lumi. Mi-a plăcut mult partea supranaturală a poveștii, mi s-a părut fascinant modul în care funcționează Veghea (starea de a fi prins într-o buclă temporală). Și deși deznodământul n-a fost tocmai acela pe care îl sperasem, cred că e o carte care merită citită.

Povestea:

Beatrice (Bee) era iubita celui mai popular băiat din liceul Darrow și, împreună cu alți 4 amici, alcătuiau o gașcă de nedespărțit. În ciuda faptului că situația ei financiară nu se compara deloc cu a celorlalți, Bee îi considera cei mai buni prieteni ai ei. Asta până în seara în care Jim a murit.

Toți cei cinci au mințit cu privire la ceea ce făceau de fapt în acea seară, dar familia lui Jim a intervenit la poliție pentru a clasa cazul. În mod oficial, fiul lor s-a sinucis. Totuși, îndoielile o macină prea mult pe Bee, așa că tânăra decide să-și facă apariția la una dintre reuniunile foștilor ei prieteni, încercând să afle adevărul.

Însă destinul are alte planuri și cei cinci se trezesc prinși într-o buclă temporală din care doar unul poate scăpa viu.

Părerea mea:

Tu ce ai face dacă ai retrăi aceleași 11,2 ore la infinit, veșnic blocat în aceeași buclă ce se tot repetă? Ai înnebuni? Ai încerca să găsești o explicație rațională? Ai profita de faptul că nu mai îmbătrânești? Sau ai încerca să evadezi, să faci timpul să curgă din nou, să te întorci la normal? La aceste întrebări încearcă să răspundă personajele din romanul De veghe între lumi.

Și, din punctul meu de vedere, personajele sunt cel mai interesant element al acestei cărți. Whitley este prințesa răsfățată, care crede că totul i se cuvinte și care poate deveni un monstru atunci când are o criză de nervi. Cannon este geniul informatic și partenerul de rele al lui Whitley. Kipling (Kip) este cel care a avut o copilărie traumatizantă, lucru care a lăsat urme de neșters asupra lui (povestea lui o să vă dea fiori reci la un moment dat). Martha este tipa deșteaptă, dar tăcută, obsedată de fizică și de regulile lumii în care trăiește, dar și fascinată de un roman fantastic, cu o istorie la fel de incredibilă (povestea cărții Marthei o să vă facă să vă doriți să fie reală, ca s-o puteți citi).

Ultima, dar nu cea din urmă, este Bee, naratoarea noastră. Mi-a fost simpatică la început, mai ales în prima parte a romanului. Dar, pe măsură ce paginile treceau și adevărul începea să iasă la suprafață, mi-am dat seama că Beatrice ne ascunde ceva. Mie nu-mi plac mincinoșii, așa că imediat mi-a devenit antipatică. M-a deranjat faptul că părea să fie mult prea interesată de imaginea ei, de felul cum e percepută, ca și cum asta era strategia ei de supraviețuire.

Bineînțeles, nu e singura cu o strategie. De aceea mi-a plăcut mult prima parte a romanului, care vorbește despre adaptarea celor cinci la Veghe, despre felul în care fac față împrejurării complet neobișnuite în care se află. Fiecare dintre ei reacționează diferit, iar sănătatea lor mentală devine repede doar o glumă. Totuși, mi-a plăcut să citesc despre încercările lor de a se obișnui cu o situație nebunească și, desigur, mi-am imaginat ce aș face eu (probabil ceva asemănător cu Martha).

Restul romanului se concentrează pe Jim și pe circumstanțele morții lui, dar continuăm să aflăm detalii despre trecutul celorlalți. Și poate că Bee nu a fost complet sinceră și deschisă, dar devine evident că toți au secrete care trebuie să iasă la iveală. Asta e ceea ce te ține, de fapt, lipit de pagini. Cartea se citește incredibil de repede pentru că pur și simplu trebuie să știi, trebuie să descoperi ce se va întâmpla. Chiar dacă la final vei fi dezamăgit deciziile personajelor, călătoria descoperirii merită.

Așadar, e o carte faină, pe care v-o recomand dacă vă plac thrillerele sau misterele, situațiile neelucidate și buclele temporale. Ah, și familiile bogate și nebune, avem parte și de câteva astfel de exemplare demente. În plus, De veghe între lumi se citește destul de repede, s-ar putea să vă ajungă 11,2 ore s-o terminați ;)

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Nemira sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.


#3cărți de citit în octombrie

Octombrie este luna în care toamna își intră în drepturi și lumea devine mai rece, mai gri și mai întunecată. Bine, eu scriu asta în timp ce încerc să mă feresc de soarele care îmi strălucește în monitor în ciuda perdelei, așa că nu întotdeauna clișeele se potrivesc și în realitate. Totuși, luna aceasta am decis să intru în atmosfera de toamnă cu ajutorul a #3cărți în care predomină misterul, magia, ceața, întunericul, necunoscutul.

 

De veghe între lumi de Marisha Pessl

Încă de când am văzut prima dată descrierea cărții, am fost nerăbdătoare s-o citesc. Romanul spune povestea a cinci tineri care rămân blocați într-o buclă temporală. Bucla poate fi spartă, dar doar unul dintre ei poate supraviețui.

Deja am început să o citesc și m-a captivat de la primele pagini. Am citit de dimineață câteva capitole în metrou și abia aștept să aflu mai multe despre cei cinci, dar și despre ce s-a întâmplat cu Jim, amicul lor care a murit cu un an în urmă.

Detalii despre carte aici.

 

Dorothy trebuie să moară de Danielle Paige

Știm cu toții povestea lui Dorothy, tânăra dusă de o tornadă în ținutul Oz, pe care l-a salvat de cele două vrăjitoare rele, dar și de vrăjitorul impostor de pe tron. În acest roman, o altă fată ajunge în același loc magic, dar descoperă că Dorothy a devenit o tirană, iar Oz nu mai e nici pe departe un tărâm de vis.

Luna trecută am citit nuvela Nicăieri nu e ca-n Oz, care e un prequel al romanului acesta. Mi-a plăcut mult povestioara, m-a impresionat cu multitudinea de detalii despre Oz pe care nu le știusem, așa că sunt foarte curioasă cum o să mi se pară romanul.

Detalii despre carte aici.

 

Pădurea întunecată de Liu Cixin

OMG, a apărut volumul doi! Am iubit Problema celor trei corpuri și abia aștept să văd ce se întâmplă mai departe, acum că extratereștrii sunt în drum spre Terra. Descrierea acestui roman vorbește despre emisari ai lor care sunt deja pe Pământ, așa că vă dați seama că abia aștept să aflu cum ar putea arăta un contact între specii. Hard SF, here i come!

Detalii despre carte aici.

 

Cam așa va arăta pentru mine octombrie din punct de vedere literar. Voi ce vă propuneți să citiți luna asta? Vă face cu ochiul vreun volum din cele trei?


Clubul de lectură Nemira: IT de Stephen King

Sunt o persoană pentru care frica e un partener constant. Deseori mă surprind gândindu-mă la cele mai rele scenarii posibile și încercând să găsesc strategii de a le face față. Majoritatea situațiilor pe care mi le imaginez sunt extrem de improbabile sau de-a dreptul ridicole, așa că deseori îmi consum neuronii degeaba, dar fac asta pentru că urăsc să mă simt neputincioasă. Așa am ajuns să-mi fie mereu teamă de necunoscut.

Prin urmare, m-am ferit foarte mult timp de romanele lui Stephen King, unde știam că întunericul ascunde monștri și că imposibilul devine realitate. Totuși, pentru că mi-am trăit toată viața fiindu-mi frică de orice ungher întunecat, am învățat de-a lungul timpului că lucrurile care mă fac fericită se află deseori imediat dincolo de frică. Așa că atunci când IT a fost aleasă pentru a fi discutată la clubul de lectură Nemira, am decis că e momentul să-mi înfrunt temerile și s-o citesc. Și am descoperit un autor înfricoșător de bun :)

Povestea:

Fiind vorba de un titlu foarte popular, care a apărut cu mult timp în urmă și a fost ecranizată de câteva ori, m-am gândit că poate nu e necesar s-o rezum. Dar dacă sunteți ca mine și evitați romanele „de groază”, atunci s-ar putea să știți că IT e „cartea aia cu clovnul și baloanele roșii” și cam atât. Citind-o, însă, am descoperit că e mult mai mult decât o carte cu un clovn.

Romanul spune povestea unui grup de copii din Derry, un loc în care canalele ascund o entitate întunecată care își face simțită prezența la fiecare 27 de ani și aduce cu ea un val de morți inexplicabile și de violențe gratuite. Cei șapte tineri sunt primii care au îndrăznit să înfrunte creatura. Mânați parcă de o forță mai presus de ei și înarmați doar cu credința de nestrămutat pe care doar copiii o dețin, gașca a reușit să se lupte cu Monstrul și să-l învingă.

Totuși, e posibil ca Răul să fi supraviețuit și să revină, așa că tinerii jură că se vor întoarce peste un sfert de secol, dacă morțile inexplicabile vor reîncepe. Dar ce șanse au ei acum, când au îmbătrânit și au uitat cum e să fii copil și să crezi în bine?

Părerea mea:

Bineînțeles, IT a fost o carte care s-a jucat cu nervii mei. Mai ales în timp ce citeam prima jumătate de roman, am avut multe momente când a trebuit să mă opresc. Pur și simplu nu puteam citi încă un episod traumatizant. Stilul lui Stephen King este foarte senzorial, foarte captivant, așa că simți că ești acolo, că ți se întâmplă ție toate acele lucruri. E o senzație de care e greu să scapi chiar și după ce ai închis cartea.

Dar IT e mult mai mult decât un roman care își propune să-ți dea coșmaruri. Da, e greu de citit, mai ales dacă ți-e teamă de necunoscut. Da, n-o să mai privești clovnii sau baloanele roșii ca înainte. Nici canalizările sau păianjenii. Dar dincolo de asta, este o carte despre prietenie și credință, despre forța care există în unitate și despre lucrurile pe care le pierdem atunci când „creștem mari”.

Ba mai mult, e o carte foarte luminoasă. Toate situațiile îngrozitoare sunt contrabalansate de momente frumoase, în care gașca de amici descoperă că nu sunt singuri pe lume, deși au fost respinși și chiar atacați de restul colegilor de clasă. Atmosfera romanului e foarte bine construită, sunt destule pauze de la orori. În plus, toate aceste momente de respiro o să te ducă cu gândul la propria copilărie. Chiar dacă n-ai crescut într-un orășel de provincie, aventurile copiilor sigur o să-ți trezească niște amintiri din lungile vacanțe de vară.

Personajele sunt foarte simpatice, foarte ușor de îndrăgit. Cel puțin cele pozitive, care sunt în mod clar evidențiate ca fiind de partea binelui. Cele negative sunt la rândul lor foarte negre, fără calități salvatoare. Și nu mă refer doar la Monstru, ci și la oamenii care îi fac, fără să știe, jocurile. Și deși prefer să citesc despre persoane cu mai multe nuanțe ale personalității, în acest roman funcționează foarte bine delimitarea lor strictă în bune și rele. Pentru că atunci când te confrunți cu o entitate supranaturală imprevizibilă, nu vrei să stai să te mai întrebi dacă nu cumva unul din oameni va trăda cauza celor buni.

Pe scurt, mă bucur mult că am citit romanul. N-o să pot face astfel de experimente prea des, a fost cam mult horror pentru mine, dar am descoperit o poveste extraordinară dincolo de momentele de groază, o poveste pe care aș fi putut-o rata dacă nu-mi învingeam frica. Până la urmă, e vorba de mult mai mult decât de un monstru înfricoșător, sunt lecții de viață care te pun pe gânduri. Și iubesc cărțile care mă împing spre introspecție.

Alte păreri:

Am discutat la clubul de lectură cu oameni care citiseră Stephen King mult mai mult decât mine și a fost plăcut să-i ascult povestind despre temele pe care el le abordează deseori, despre faptul că toate romanele se petrec în același univers interconectat și despre personajul scriitor care apare în toate cărțile sale. E fascinant să auzi oameni discutând cu pasiune despre poveștile care i-au impresionat.

Am vorbit și despre faptul că Stephen King, în ciuda celebrității sale, e un autor foarte subestimat. Lumea îl percepe ca pe un scriitor de horror și atât, considerând că romanele lui sunt destul de superficiale. Și eu aveam impresia asta, dar am descoperit o carte care m-a pus pe gânduri. Iar una dintre participante a menționat că pentru ea, romanele lui King sunt terapie, sunt povești la care se întoarce atunci când are nevoie să-și amintească lucrurile importante din viață.

Deși a fost una din întâlnirile în care am căzut de acord că am citit o carte bună, tot au existat păreri contradictorii: unora le-a plăcut existența celor două planuri temporale: cel plasat în copilăria personajelor și celălalt, care se petrece 27 de ani mai târziu. Însă alții ar fi preferat să ni se povestească doar despre acțiunile din tinerețea celor șapte. De asemenea, pentru unii a funcționat deznodământul, pe când alții nu au fost convinși de plauzibilitatea lui. Și, bineînțeles, fiecare a considerat diferite elemente ca fiind înfricoșătoare: fie cele paranormale, fie cele profund umane.

Așadar, dacă vă plac romanele despre prietenie, credință, curaj și copilărie, presărate cu puțin supranatural și cu o doză serioasă de horror, vă recomand IT. Dacă l-ați citit deja, sunt curioasă care a fost elementul care v-a plăcut cel mai mult?

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Nemira sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.