Blogosfera SF&F: Choice de Livia Furia

În ultima vreme au apărut romane SF la destul de multe edituri, așa că am hotărât în cadrul Blogosferei să vorbim despre titluri publicate în colecții despre care nu scriseserăm anterior. Așa am descoperit Quantum Publishers și volumul Choice al Liviei Furia, o autoare despre care am fost mirată să aflu că nu se află la debut.

Povestea:

Pământul nu mai este demult populat doar de oameni. Printre noi trăiesc și Reii, ființe umanoide cu trei sexe care pot călători prin univers cu ajutorul unor porți și care pot asimila rasele pe care le întâlnesc. Însă ei nu sunt singurii care ne pot vizita planeta.

Dary își vede sora și nepoata de doar câțiva ani ucise într-un accident de mașină. Totuși, cu ajutorul animăluțului său de companie - care nu e deloc ceea ce pare - reușește să dea timpul înapoi și să le salveze. Dar evenimentul nu va rămâne fără urmări, deoarece demoni periculoși numiți f’al’keri ajung în lumea noastră și încep să ucidă.

În plus, în viața lui Dary își face apariția și AR DaKan, un reproducător al Reilor și un ucigaș de monștri. Împreună, cei doi trebuie să distrugă anomalia prin care creaturile ajung pe Pământ înainte ca omenirea să fie decimată.

Părerea mea:

Așa-i că pare o poveste cu potențial? Temele sunt foarte ofertante: călătoria în timp și paradoxurile sale, șocul cultural și psihologic dat de faptul că un om descoperă o întreagă lume despre care nu știa nimic, o specie cu trei sexe care se poate înmulți inclusiv cu oamenii... și nici măcar n-am menționat în descriere visele lucide și proiecțiile astrale! Ca în cazul majorității autorilor de SF pe care i-am citit recent, nu prea am ce să reproșez ideilor.

Totuși, pentru mine contează destul de mult și personajele. Nu sunt foarte pretențioasă, pot fi plate sau abia schițate dacă sunt protagoniștii unei povești extraordinare. Însă cel mai tare îmi displac personajele care au reacții complet anormale. M-a deranjat că Dary n-a avut aproape nicio atitudine de respingere sau de negare de-a lungul romanului, deși a fost confruntat cu informații destul de traumatizante. A călătorit într-o altă lume și și-a pierdut părți din costum, dar el a fost perfect în regulă, fără pic de frică, fără strop de șoc nervos, fără vreo reacție vagă de îngrijorare, fără nimic! Abia spre final începe parcă să reacționeze la veștile pe care le află, însă în rest se poartă ca și cum totul e normal, banal chiar, așa că mi-a fost imposibil să empatizez cu el.

Din păcate, în afara protagonistului, nici n-am găsit vreun alt personaj de care să mă pot atașa. AR DaKan e pur și simplu detestabil. Face parte din poveste doar ca să se lupte cu monștrii și să zică fraze criptice. Sincer, am avut mereu impresia că rolul lui e să facă acțiunea să avanseze sau să-l stârnească pe Dary. Iar restul personajelor sunt doar niște figuranți. De fapt, singurul „personaj” interesant mi s-a părut copacul vieții la care revine Dary. Toată secvența în care e povestit primul său vis în care apare acest copacul e destul de fascinantă, mi-aș fi dorit mai multe astfel de fragmente de-a lungul cărții.

De fapt, părerea mea este că tot începutul romanului e destul de bun, dar calitatea scade semnificativ până la final. Primele capitole chiar mi-au plăcut, dar ultimele zeci de pagini par nerevizuite nici măcar o dată. Sunt inclusiv termeni care se schimbă pe parcurs. Furia (cu F mare) devine Rage după doar câteva mențiuni. Însă povestea se leagă frumos la început, cu o introducere interesantă și cu o intrigă destul de bine pusă la punct. Și deși finalul este oarecum dezlânat, am văzut potențialul din el.

Totuși, ca să revin la afirmația de la începutul articolului, mi-e greu să cred că nu e vorba despre cartea unui debutant. Mi se pare că protagonistul fără reacții, dialogurile forțate, pline de informații pentru cititor, scăpările din denumirea termenilor, toate sunt greșeli pe care nu le vezi simultan la un autor cu experiență. Așa că la final, am rămas cu o frustrare profundă pentru că mi-am dorit să citesc o carte faină și cred că Choice avea toate elementele pentru a deveni una. Dar numai după multe rescrieri și revizuiri care să fi urmat sfaturile unei persoane cu ceva mai multă experiență în zona SF&F.

 

Notă: Articolul face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vrei să citești și alte impresii despre Choice, le găsești pe blogurile:

În aprilie vom scrie despre Noaptea Lemurienilor de Florin Giurcă. Dacă ești blogger și vrei să ni te alături, te așteptăm în grupul de facebook unde ne organizăm: Blogosfera SF&F.


Jurnal de bord: lansare în 5...

...zile!

Peste 5 zile, pe 24-25 martie are loc târgul de carte SF&F Final Frontier, evenimentul meu preferat din fiecare an. Bine, cred că e corect din partea mea să menționez că sunt voluntar în echipa de organizare, așa că nu pot fi obiectivă. Dar fac voluntariat la târg doar pentru că îl iubesc încă de acum 5 ani, când am participat pentru prima dată.

 
afis-final-frontier-editia-7
 

De aceea, am să încerc să surprind mai jos toate lucrurile care m-au captivat de-a lungul timpului și care m-au convins să nu ratez nicio ediție:

  1. E o atmosferă mai plăcută decât la Gaudeamus sau la Bookfest pentru că fiind un târg mai mic, nu trebuie să duci o luptă constantă pentru spațiu sau oxigen. Prin urmare, e o ocazie numai bună să interacționezi relaxat cu scriitori, editori sau oameni pasionați de aceleași cărți ca tine.
  2. E mai cuprinzător decât un târg convențional, deoarece aduce la un loc nu numai cărțile celor mai importante edituri de gen, dar și benzi desenate, figurine, board-games și diverse grupuri cum ar fi  Societatea Tolkien din România sau 501st Legion – Romanian Outpost.
  3. Nu e un târg de carte la care vii, iei câteva cărți (sau un rucsac plin, sau un portbagaj de cărți, fiecare după gust) și pleci. De-a lungul celor două zile, ai o listă întreagă de evenimente unde poți afla cam tot ce e nou în zona SF&F din România și poți asista la dezbateri inedite. Personal, vă recomand discuția cu #booktuberii de sâmbătă de la 14:30 moderată de însuși Chinezu'. De asemenea, cred că o să vă placă cele două evenimente speculative, unul despre viitor sâmbătă de la 12:00 și unul despre drumul spre Marte și despre colonizarea planetei, care are loc duminică de la 14:00. Și, desigur, abia aștept Clubul de lectură Nemira de duminică de la 17:00, unde discutăm despre Wild Cards, cea mai faină antologie care a existat vreodată și o carte pe care am iubit-o ♥
  4. Avem ateliere potrivite pentru toate gusturile și vârstele: de la ateliere de desen cu fantasticul Vlady la ateliere de astronomie, de la ponturi despre publicarea peste hotare la ateliere de limbă elfă sau despre animeuri. Sigur vei găsi ceva frumos de învățat în weekend.
  5. E pur și simplu un loc unde poți să-ți dezlănțui inner geek-ul, unde sunt oameni de prin toate fandomurile, unii chiar îmbrăcați în personajele lor preferate (și ca să sărbătorim acest lucru, anul acesta avem prima ediție a concursului de cosplay!). În plus, dacă ești un scriitor la început de drum, e locul perfect de unde să „furi” meserie, dar și unde să faci cunoștință cu oamenii care publică autori români.

Așadar, dacă vrei să petreci două zile printre noi, marțienii iubitori de povești fantastice, te așteptăm în weekend la Universitatea Dimitrie Cantemir între orele 11:00 și 19:00. Și, ca să fii la curent cu ultimele știri, poți da join la evenimentul de pe Facebook.

 
 

Recenzie: Problema celor trei corpuri

Am început să citesc Problema celor trei corpuri cu așteptări destul de confuze. Îmi fusese deja recomandat ca fiind un SF foarte bun, așa că nu mă îndoiam că o să-mi placă. Dar nu mai citisem niciodată vreo carte semnată de un autor asiatic, așa că bănuiam că urmează să am măcar un mic șoc cultural. Totuși, având în vedere succesul răsunător pe care l-a avut romanul pe piața anglo-saxonă, credeam că sunt șanse mari și să nu fie chiar atât de diferit. Așa că, de fapt, nu eram cu adevărat sigură cum o să mi se pară romanul. Surprinzător, povestea a fost, cumva, în linie cu așteptările: deși cultural, oamenii din roman sunt foarte diferiți, în esență suntem la fel, așa că am empatizat surprinzător de ușor cu personajele.

Povestea:

În urma Revoluției Culturale care are loc în China, cercetătorii sunt forțați să renunțe la teoriile științifice ale străinilor „reacționari” sau să plătească prețul suprem. Iar tatăl lui Ye Wenjie nu e o persoană care să se lase ușor manipulată, așa că bărbatul refuză să se conformeze și e împușcat în fața tinerei. 

La rândul ei savant, Wenjie reușește să se facă utilă noului regim și, deși este văzută ca un paria, cunoștințele ei sunt mult prea valoroase. Astfel, reușește să aibă acces la cea mai mare antenă chinezească, o antenă capabilă să transmită un mesaj către stele, dar și să recepționeze un răspuns, o confirmare a faptului că oamenii nu sunt singuri în Univers. Totuși, contactul e departe de a fi utopic: la capătul nostru se află o persoană care și-a pierdut încrederea în specia umană, iar destinatarii sunt ființe disperate, care caută printre stele un nou cămin.

Părerea mea:

Din punctul meu de vedere, cartea are două părți. Una dintre ele este cea legată de oameni, pe care mi-ar fi ușor s-o cataloghez ca pe o distopie cutremurătoare, dacă n-aș ști că mare parte din ea este reală. Cealaltă are legătură cu extratereștrii, cu lumea lor și, desigur, cu problema celor trei corpuri (despre care n-am spus nimic pentru că mi se pare că dacă dezvălui legătura titlului cu povestea, vă răpesc puțin din plăcerea lecturii, ceea ce nu-mi doresc deloc). 

Cartea m-a cucerit de la primele rânduri tocmai pentru că prezintă un adevăr despre oameni pe care l-am bănuit mereu, dar pe care deseori am ales să-l ignor: suntem foarte adaptabili. Din păcate, această trăsătură se manifestă uneori și prin ușurința cu care acceptăm forme de guvernare care sunt evident împotriva drepturilor și libertăților noastre. Bineînțeles, mereu va exista o rezistență, mereu vor fi oameni care nu-și vor lăsa valorile de-o parte de dragul unei vieți liniștite. Dar vor exista, de asemenea, destule persoane gata să îmbrățișeze orice lozincă și orice atitudine, oameni gata să se conformeze pentru a fi „lăsați în pace”.

Cu aceste adevăruri dure începe romanul, așa că pentru multe pagini, mi-a fost ușor să fiu de acord cu Wenjie. Mi-a fost ușor să accept că oamenii nu sunt și nu vor fi niciodată suficient de maturi ca să-și rezolve problemele. Și o vreme, am crezut că soluția ar putea fi o forță exterioară. Dar nu cred că aș fi avut curajul (și nebunia) femeii, nu cred că aș fi putut lansa un semnal atât de distrugător printre stele. Și chiar dacă aș fi făcut-o, chiar dacă aș fi trimis un SOS care să ne dezvăluie vulnerabilitatea, n-aș fi crezut niciodată automat în benevolența unor invadatori. Nu cred că ființe din afara Terrei ar avea vreodată vreun interes să ne ajute să ne rezolvăm problemele. Nu dacă viața pe planeta lor se desfășoară după aceleași reguli ale evoluției, în care doar cel mai puternic poate supraviețui.

Da, desigur, îmi place să visez la omuleți verzi care vin în mod pașnic printre noi, ca să ne primească printre popoarele galaxiei, de la care să căpătăm tehnologii uimitoare. Ar fi fain. Dar singurul mod realist în care am crezut vreodată că o rasă extraterestră ar putea ajuta omenirea este prin declanșarea xenofobiei noastre, care ne va face să ne depășim diferențele și să luptăm împreună pentru a învinge un dușman comun. Așadar, deși am empatizat nesănătos de mult cu Ye Wenjie, consider că ura ei a orbit-o în fața evidenței: e treaba noastră să ne rezolvăm problemele.

Îmi dau seama că am vorbit foarte mult despre latura umană a poveștii și că n-am menționat mai deloc ființele extraterestre și lumea lor. Sunt fascinante, mi-a făcut plăcere să le descopăr, mai ales că am apreciat modul inedit prin care ne este prezentată planeta lor. Totuși, nu vreau să vă spun prea multe pentru că m-a impresionat enorm felul în care aflăm pas cu pas detalii despre ei, așa că vreau să vă las să-i descoperiți la rândul vostru. Dar nu pot să nu vă spun că toată prezentarea lor se face printr-un joc video (cât de fain e asta?!).

Eu abia aștept volumul următor, aștept să aflu ce se va întâmpla mai departe cu lumea noastră, acum că un contact între specii este iminent. Între timp, vă recomand Problema celor trei corpuri dacă sunteți pasionați de știință (e un SF cu S mare), de psihologie umană și, de ce nu, de o povestire mai exotică, plasată într-o lume despre care știm prea puține: China.

Cartea poate fi comandată online pe site-ul editurii Nemira sau în librării precum Libris sau Cartepedia.


Primul book box românesc

De când mi-am creat un cont de instagram, am descoperit tot felul de obiecte pe care iubitorii de carte de peste hotare adoră să le colecționeze. Pe lângă diverse feluri de petale uscate, șiraguri de luminițe de Crăciun și lumânări cât mai colorate, am aflat și despre book box, care este un tip de colet-surpriză.

the-magic-star-box.jpg

Mai exact, toți cei care se înscriu pentru o astfel de cutie primesc un colet care conține cel puțin o carte, dar și diverse alte obiecte legate de lectură sau de tema cutiei. Din câte am aflat eu până acum, conținutul coletului este în general o surpriză, prin urmare există și un element de risc. Totuși, mi s-a părut un concept interesant, așa că m-am bucurat foarte tare când am aflat că există și în România trei fete awesome care au creat un astfel de book box: The Magic Star Box.

Deși prima lor cutie a fost creată și trimisă anul trecut, eu am aflat mai târziu de existența lor. Totuși, n-am putut să ratez următoarea livrare, așa că am primit zilele trecute un colet personalizat, cu care m-am și lăudat într-un insta story (unde postez relativ constant, așa că dacă vreți să vedeți un jurnal fotografic al unei cititoare, mă găsiți pe insta).

Procesul de a te înscrie pentru a primi The Magic Star Box e destul de simplu: fetele anunță pe pagina lor de facebook când dau drumul la perioada de înscriere, apoi ai câteva zile la dispoziție să le anunți că îți dorești o cutie. Atunci afli și prețul (cutia pentru martie a fost 130 de lei, cu transport cu tot), dar și perioada când este estimată livrarea. Plata se face ramburs, așa că după ce te înscrii, nu-ți rămâne decât să aștepți cuminte și să încerci să ghicești ce va fi în book box-ul tău.

the-magic-star-box-content.jpg

Fiecare cutie are o temă anume și fiecare conține câte o carte în limba engleză. Există indicii cu privire la romanul care se va ascunde în colet, dar sunt destul de vagi. Totuși, dacă ești la curent cu aparițiile din străinătate, s-ar putea să ghicești. Eu n-am avut nicio șansă, din păcate, pentru că atenția mea se concentrează prea mult pe piața de carte românească și nu apuc să aflu mai nimic despre volumele populare din afara țării.

De asemenea, pe lângă carte, în colet sunt și tot felul de obiecte numai bune pentru iubitorii lecturii. Dintre cele din cutia mea, m-am bucurat cel mai tare pentru bookend, pe care s-ar putea să încerc să-l pictez într-un weekend (deși e foarte frumos și așa cum e) și pentru tote-bag, care are fermoar (yay!!!). Pe scurt, a fost o experiență nouă, mi-a plăcut să mă las surprinsă, dar și să văd o idee faină preluată și la noi.

În încheiere, dacă vrei să afli mai multe, îți recomand un interviu cu creatoarele cutiei. De asemenea, le poți urmări proiectul pe Facebook și Instagram, unde vei putea să te și înscrii pentru următoarele cutii.


Jurnal: Dacă aș fi un albatros...

Dacă aș fi un albatros, probabil aș avea deja vreo 250 de ani.

Desigur, nu mă gândeam la păsări. Albatroșii sunt oameni care îmbătrânesc un singur an în timp ce calendarele noastre arată că s-au scurs 10 sau 15 ani. Sau, cel puțin așa și-a denumit Matt Haig personajele nemuritoare din cartea Cum să oprești timpul. Așadar, dacă aș fi un membru al Societății Albatros, probabil mi-aș fi petrecut deja câteva secole pe Pământ. Aș fi depășit etapa în care m-ar fi pasionat istoria, văzând cât de departe este povestea pe care ne-o spunem noi astăzi de evenimentele reale, câți eroi s-au pierdut în negura timpului.

 
diary.JPG
 

În schimb, mi-aș fi descoperit deja slujba perfectă: aș avea venituri relativ stabile dintr-o slujbă de consultat în domeniul antichităților, ceea ce mi-ar permite să călătoresc. Nu că n-aș fi văzut deja mare parte din lume în primele secole de viață, dar descoperirea ținuturilor africane și sudamericane nestrăbătute de picior de om aș considera-o acum un sport al tinereții și m-aș reorienta pe vizitarea orașelor boeme ale Europei, măcar pentru vreun secol. În plus, nu e ca și cum îmbătrânirea lentă mi-ar permite să zăbovesc prea mult într-un loc, să prind rădăcini, așa că aș fi mereu pe picior de plecare, cu strictul necesar îngrămădit într-o valiză.

  Dacă vreți să descoperiți viața unui albatros adevărat, găsiți cartea pe site-ul  editurii Nemira

Dacă vreți să descoperiți viața unui albatros adevărat, găsiți cartea pe site-ul editurii Nemira

Amintirile, în schimb, le-aș avea cuprinse în nelipsitele jurnale personale, pe care le-aș aduna la un loc în biblioteca închisă a conacului pe care l-am deținut cu ani în urmă, când am crezut că pot găsi pacea într-un loc retras, unde să fiu eu însămi. Acum, însă, conacul e transformat într-un hotel care atrage turiștii pasionați de legendele demonului seducător care a terorizat zona, sucind mințile flăcăilor și furându-le tinerețea. Ceea ce bineînțeles că n-am făcut, nu așa funcționează lucrurile. Și a fost un singur „flăcău”.

Oricum, în timpul liber, m-aș distra studiind limbile moderne, amuzându-mă să descopăr cum au evoluat cuvintele vreunei limbi pe care am mai învățat-o și în trecut. Aș păstra legătura cu câțiva alți membrii ai Societății care studiază mult mai serios domeniul lingvisticii și mi-aș compara concluziile cu ale lor.

Și poate, din când în când, aș mai lua câte o pauză de la privitul spre trecut și aș începe să aflu ce sunt „gadgeturile” astea cu care se joacă oamenii mai nou, în special telefoanele alea subțiri și fragile pe care le cară cu ei peste tot, am auzit că poți citi cărți pe ele... Ce idee, să citești gândurile altui om pe telefon...